3194.Căutările se vor termina așa cum le-am tot adîncit cu neputința în noi, dar altă cunoaștere afla-vom

 Trecutul ni-i mai aproape, l-au aflat cei ce se pricep în așa ceva de curînd, ori mai de mult. În trecerea timpului cum o fost simțit și transmis ori aflat, cunoscut cum ni-i dat a ști. Dar viitorul, ehei! Aici e aici, destule necazuri ne-o pricinuit neputința de a fi cum trebuie, EL se va amesteca. Și nu ne va mai lăsa de izbeliște, cunoscînd o altă trăinicie de trăit cumsecade cu EL.
  De altă lume vom avea parte, cunoscîndu-ne și pe noi altfel, nu ca pînă acuma. Nu știm nimic, de presupus e și greu și ușor, dar ne știind, ci doar CER-ul la o adică ne va înștiința. Aflînd de toate cele neștiute și de atunci în colo de urmat înnoiți în toate cum trebuie însă. Și Universul de aflat întocmai cum nu ne-o fost dat să-L știm, mai e totuși pînă departe.
  Să ne revedem felul de a fi, mai acătării și demni între noi și cu știința LUI deplină. Căutările se vor termina așa cum le-am tot adîncit cu neputința în noi, dar altă cunoaștere afla-vom.

2981.În sinea noastră necoaptă, ne știutoare, aflăm

  Ne iluzionăm așteptînd o dată cu trecerea timpului să și ne îmbunătățim viața. Societatea să fie alta, care să ne împlinească aspirațiile spre mai bine și frumosul din noi. De aflat de toată lumea, dar nu-i cu putință, needucați, imorali stricăm așteptările. În primul rînd ale noastre, intim nu mai putem fi noi sinceri în fața LUI cum trebuia.
  Ne-am înșelat singuri demersul de altfel firesc, e fals, nedreptatea ne conduce altfel. De cît gîndeam noi în sinea noastră necoaptă, ne știutoare, aflăm acuma. Că-i degeaba viața, rateul ne pîndește de oriunde, calea-i frîntă înainte de a păși pe ea stricata. Ne împotmolim în nămolul hîd al lumii nimicurilor fudule, fără EL, Neștiutul.
  Totu-i posibil în rău și urîtă alcătuire ce nu ne reprezintă și nici nu sîntem defel cum trebuia. Între noi așa înstrăinați de calea LUI și noi împreună de-o știam? Dar așa-i încă buimăceală, înșelătorie, minciuna mîndră de urîtul și răul nostru.

2308.Și să-L știm, altfel trăim degeaba și menirea?

  E bine să ne alegem cu ceva din trecerea timpului, învățînd, îndreptîndu-ne între oameni să fim folositori. Și să-L știm, că altfel trăim degeaba și ne putem rata menirea dată, de a fi oameni responsabili. De familie, de noi, de un obiectiv ce ți se dă de societate, etc. Ni se cere mereu să ne depășim să ne realizăm mai ceva ca alții. Dar de regulă nu se poate decît obișnuitul, firescul și pace, de ar fi posibil.
  Bine ar fi să nu ne dorim ouă pătrate, ci cuminți să ne vedem de ale noastre limitate posibilități. Că nu știm încă multe ce ne trebuiesc pe Pămînt, mai ales între oameni să ne comportăm. Cum trebuie cu binele și utilul înainte de toate și să-L știm de asemenea bine. Pe EL, Domnul Dumnezeul nostru  Singurul și Indivizibilul din CER.
  EL e Creatorul a totul ce știm cît de cît și majoritatea ce încă o bîjbîim. Ori mai simplu, n-o știm deloc încă, ba că nu merităm să ne fie oferită. Ba nu ne pricepem cum s-o luăm. Că sîntem o creație combinată, de materie reciclabilă pe Pămînt, adică ne descompunem. Nu poluăm Tera, ca alte materialități inventate de noi în timp, contra naturii.