2981.În sinea noastră necoaptă, ne știutoare, aflăm

  Ne iluzionăm așteptînd o dată cu trecerea timpului să și ne îmbunătățim viața. Societatea să fie alta, care să ne împlinească aspirațiile spre mai bine și frumosul din noi. De aflat de toată lumea, dar nu-i cu putință, needucați, imorali stricăm așteptările. În primul rînd ale noastre, intim nu mai putem fi noi sinceri în fața LUI cum trebuia.
  Ne-am înșelat singuri demersul de altfel firesc, e fals, nedreptatea ne conduce altfel. De cît gîndeam noi în sinea noastră necoaptă, ne știutoare, aflăm acuma. Că-i degeaba viața, rateul ne pîndește de oriunde, calea-i frîntă înainte de a păși pe ea stricata. Ne împotmolim în nămolul hîd al lumii nimicurilor fudule, fără EL, Neștiutul.
  Totu-i posibil în rău și urîtă alcătuire ce nu ne reprezintă și nici nu sîntem defel cum trebuia. Între noi așa înstrăinați de calea LUI și noi împreună de-o știam? Dar așa-i încă buimăceală, înșelătorie, minciuna mîndră de urîtul și răul nostru.