4381..Am ratat.

  Îmi pare tare rău că am tot aflat și cîte mai cîte netrebnicii înspre aflarea LUI, e tare dificil de cuantificat răul și urîtul. Plecați cu ditamai sacul, țuhalul speranțelor de mai bine și frumos și te tot încarci cu necazuri cît casa, ne dorințe. Șmecheria Divină de a ne păcăli, auto-păcălirea, ochii mari ai așteptărilor și gaura neagră a speranțelor pierdute pe calea ne găsirilor.
  Închipuirilor, mai că-mi vine a zice că-i mai dihai cu religiile toate cîte or fi că-s nemernicii, dar oarecum duceri de nas știute. Aflate în timp că-s irosiri degeaba umblăm cu desagile goale prin așa secetoase priveliști de liniște goale și pline de năduf. Dar cînd începi a depăna aflările Ariadnei în hăul neputințelor înhăitat cu CEL care-L crezi Însuși Divinitatea și primești tot așa.
  Adică niscaiva nedreptate, fudulă pomenire de ceva ce nu vei afla niciodată, cel puțin eu nu aflu și-s căutător cumva, am ratat.