3810..Doar o afirmare exterioară la o modă

  Doar gesturile colective exprimate individual cu privire la o religie îs de pomană. Afirmarea unor neputințe perpetuu ce ne duc de nas prin viață și o ducem cumva. Normalitate ar fi să ne ținem cu EL doar aproape de o viețuire cumsecade. În societatea oamenilor, chiar de aceștia încă nu-și dau seama de nevoile lor. Cu adevărat trebuincioase, nu sporadice porniri niciodată cum trebuie afirmate.
  Istoria nu ne consemnează de nu știm a fi oameni adevărați într-o lume adevărată. Fuga doar după o imagine trecătoare, ce nu ține loc de statornicia omeniei adevărate. Între oameni cu cunoașterea și urmarea datoriei în fața SA demne. Măcar singuri să-I fim cum trebuie, căutînd și familia și apropiații, măcar să-i facem. Cum e nevoie a trăi, prin exemplul personal mereu menținut cumsecade.
  Deci nu doar o afirmare exterioară la o modă lumească oarecum, că-i irosire de viață.