Ne închipuim că-I plictisit de așa neputințe ce-I tot demonstrăm cît trăim. EL avînd însă mereu preocupări folositoare ce nu le știm. Neputința de a-L urma și tot caută cum să ne aducă pe calea bună, în condițiile. Cele mai acătării, fără să ne facă rău ci bine, dar nu-i chip așa îndărătnici. Nu ne cunoaștem interesul cu adevărat și inconștienți mereu greșim calea. De urmat împreună noi oamenii, ne fiind cum ne cere CER-ul între noi cumsecade.
Ci fără Dumnezeul Cel Adevărat și deci înstrăinați, înrăiți, imorali și nedrepți. Conviețuim tîrîș-grăpiș, părăsiți mai mereu plătim nemulțumiți și plecăm. De pe aicea ne înțelegîndu-ne menirea firească complăcîndu-ne în a fi scîrbiți. De viață, nepăsători, cu teorii și desuete credem inteligențe și nu-s, greșind așa nefiresc de mai sîntem.
Trecători pe Pămînd astfel demontrăm că nu știm ce-i cu noi, degeaba făcînd umbră...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu