2578.Un fel de bîlci dar nu al deșertăciunilor

  Restabilirea temeiurilor, liniștea, punîndu-se capăt făuririi răului, a nelegiuirilor. Naivi și molcomi în viața tihnită, în odihnă nestricată, chiar de mai sînt unele năbădăi, trec. E un fel de bîlci dar nu al deșertăciunilor, ci al păcii trăite viu cumsecade. Fără înfrîngerea altora negreșit și antagonisme, ci acceptînd viața oricui fără jertfirea altora.
  Fericire liber construită, nu furată de la alții, curățenie sufletească și dreaptă orînduire. Că-s vorbe mari, or fi, dar să ne dezobișnuim a mai fi niște nătîngi neobrăzați. Ne complăcîndu-ne izolați de ceilalți, ci la un loc cu bune și rele, dar înspre îndreptarea cerută. Bucuria și a celorlalți ne mărește să ne simțim bine și noi, parcă mai împliniți.
  Fără relații de concurență, pizmuire și rîcă, ci chiar de miră pe nedrepți, e o învingere a nefirescului din noi. Ne luînd în seamă răul, în ciuda evidențelor, ci binele și utilul firescul cumsecade, îmbucurătorul demn.