3060.Neputința de a fi altfel, ce nu ești și n-ai cum fi

  Mereu sîntem pe aproape într-o realizare oarecare, ce ne va schimba viața, sperăm. Dar mai durează și trăim speranța îndelungată și șubredă uneori, nu ne lăsăm. Copleșiți mereu de vise încă neîmplinite, ci mai și existăm cum putem îndemnați. De neînțelese porniri, căutînd calea întrezărită, clarificată cît se poate întruna.
  Se prea poate, dar nu vreau să cred asta, că-n final dezamăgirea va pune stăpînire. Pe construcția zidită cu atîta speranță de bine, util și frumos, ne dărîmată. Rămîne în picioare ca o stană de piatră, fără viață, rateul suprem poate? Uimirea și neîmplinirea își dau mîna în triumful neputinței de a ști ceea ce nu se știe vreodată.
  Enormă vizibilă adevărata natură a omului pus la zidul vieții, trăind la limita suportabilului. Neputința de a fi altfel, ce nu ești și n-ai cum fi. Și totuși căutai să învingi neînvinsul din tine, nu-i cum te schimba de ești așa.

1777.Ridicîndu-i și pe alții din josnicia lumii nedrepte

   Realizarea, străduința ta desăvîrșită, bună adevărată care te reprezintă și așa o știi. Nu ai voie, cît de nemulțumit, supărat poți fi, să n-o iei în derîdere niciodată. Ci cel mult abține-te un timp să-ți revii la pacea interioară, liniștea ce-ți trebuie.
   Caut-o tot în tine, că-i acolo, doar s-o știi că-i bine. Și pe viitor poți fi botos pe tine, pe lume, pe oricine. Dar nu pe EL și pe opera ta bună, care-ți duce eul mai departe, ridicîndu-i și pe alții mai sus de josnicia nedreptății lumii.
   Deci orice înfăptuire ce-o obții, mai deosebită, care trece de hotarul obișnuitului, derizoriului. Și care-o expui și altora în folosință, de vor, e ceva corect și demn de urmat.
   Majoritatea părem standardizați, în cum gîndim, vorbim și lucrăm. Iar alții par mai potoliți, or fi și mai cuminți, dar îs monotoni și necomunicativi, unii. Să nu cauți a ieși din șabloanele nedreptei vieți, e o pacoste de care trebuie scăpat. Să nu fierbi în sucul propriu, ci să fii cît mai mult tu însăși, cum poți mai bine definit.
  Avem probleme, că n-I L-am scos din cap demult. Și pentru asta plătim de ne rupem inconștienți. Să fim cu bun-simț și cunoscînd doar binele și pe EL, de nu te deranjează, și n-ar avea de ce. Că-I la urma urmei Însuși Creatorul nostru și CEL ce ne are în seamă, Singurul din partea CER-ului. Că nu-L prea știm, că-I discret, treaba LUI și a noastră de cînd lumea.