3052.Dar sîntem oarecum ne cooperanți din fire

  Sîntem tarați în realitatea ce-o simțim, dar oricînd ne face mereu cu ochiul idealul. Dorința de desăvîrșire în cunoaștere măcar, de nu și-n alte simțăminte înalte. Legate de Necunoscutul SĂU, ce ni se pare desăvîrșit, intangibil și de ne gîndit. În ultimă instanță, ce ne covîrșește din toate punctele de vedere omenește fiind.
  De ne conceput, ci EL ne-o conceput pe noi, cîndva în negura vremurilor cosmice. Ce nu le știm nici începutul și mai ales sfîrșitul, o fi fără sfîrșit, cum E acreditat deja. De prea de SUS, ne simțim priviți, gîngănii de nimica cum trebuia să fim într-o vreme. Și de fapt de cînd sîntem, tot sub barem ne încadrăm mereu, ni se dau păsuiri, peste păsuiri.
  Și șuturi din cînd în cînd, așa mai știm și de altele, prinzînd la minte și de rele. Și de bune, cînd e cazul, cu de toate ce ne sînt date a le pricepe, e cam greu totuși. Avem nevoie de EL și EL de noi, dar noi sîntem ne cooperanți din fire oarecum.

1352.Îndrăgostit

   Şi politica-i un domeniu deosebit de se vrea a fi corectă înspre bine şi util, moralizată. Deci să-ţi înfrînezi simpatiile şi antipatiile, echidistant şi peste preferinţe să întrezărească dreptatea corect trecînd de partea ei cu arme şi bagaje fără ezitări. Numai acela-i capabil de gîndire şi acţiune politică, restul îs pramatii. Ca la noi cu duiumul cît nu vrei, tot aşa se comportă de peste 22 de ani şi nu-i mai dorim. Să ne lase, fără aşa clasă politică, mai bine, ori să importăm de nu sîntem în stare de ceva corect în domeniul acesta.
   Se impune să renunţi la confort, la linişte şi plăceri pentru o cauză la care ţii, nu-i destul. Ci mai trebuie să faci acelaşi lucru şi pentru ceva ce sentimental nu-ţi place, impunîndu-se doar prin dreptatea ei simplă. Ce zice-ţi? Utopii, zice-ţi, irealizabile între oameni şi totuşi cît se poate de corecte şi-n comformitate cu morala şi dreptatea binelui. Numai oameni adevăraţi îs capabili de aşa ceva înălţător, ce te apropie de cerinţele SALE şi să-L şi ştii corect e idealul acestor timpuri.
   Din timp în timp ca şi-n natură, e nevoie de un răgaz de recuperare, revenive, reîncărcare a bateriilor în vedera unor noi porniri în viaţă. Muncă, implicarea în ceva ce-ţi trebuie spre devenirea ta ori a existenţei tale necesară prin efort traiului zilnic. Să mai uităm un timp de necazuri, fără răspunderi şi program zilnic. Destindera în mijlocul naturii primitoare şi oricînd dornică să ne ajute-n existenţa noatră cuminte.
   Oricine-i îndrăgostit îşi pierde din viguarea fiinţei, se topeşte într-un soi de toropeală dulce înzdrăvenit înspre alte trăiri necunoscute de altfel altădată. Poate niciodată, sclavul partenerului. Faci ce n-ai fi făcut niciodată, aproape eşti fără bun-simţ, nu chiar dus la extrem. Dar totuşi un alt om, schimbat de regulă în bine, util şi frumos, moralizat deodată şi cîte alte însuşiri ne ştiute. Nu mai ai continuitatea firească dinainte, te-ai rupt în altă existenţă, ireală şi nu te trezeşti decît greu şi de ţine şi legătura mult, chiar mult şi eşti aerian.
   Viaţa de altfel searbădă deodată-i interesantă, vezi ce n-ai văzut defel multe şi mărunte. Te bucuri şi de puţin şi din orice, oricum trăieşti fericirea vieţii poate, ai vrea să nu se mai termine.

1351.Alexandru Andrieş

  Alexandru Andrieş invitat la Radio mai adineauri, a zis o vorbă : Dumnezeu se distrează copios cînd ne facem planuri. Ne ţinînd cont de EL din mai multe puncte de vedere, ne ştiindu-L corect în primul rînd, ne îndreptaţi cum se doreşte SUS. Înfăptuind nu binele continuu ci cîte altele străine de dorinţa SA pentru noi. Şi la o adică cînd ne punem ceva în cap pentru continuarea existenţei, ni se întîmplă, zicem noi nedrepţii, exact pe dos. Dar nimic nu-i întîmplător, ci EL ne doreşte alăturea de EL, îndreptaţi, moralizaţi înspre bine şi să-L ştim măcar corect.
   Da, EL are pentru fiecare din noi de 7 miliarde de pe Pămîntul SĂU, cîte o legătură completă LUI şi noi nici n-o bănuim poate. E de lucru ca să-L aflăm măcar, are şi EL mîndria SA, de-atîta amar de vreme uitîndu-L. Şi chiar de acuma cca.77 de ani ne-o contactat pe noi prin intermediarii dintre noi, aleşi de EL, îndrumîndu-ne înspre ce doreşte de la noi, nici acuma nu-I respectăm dorinţele. Şi între timp ne-o părăsit la cea mai oribilă chelfăneală primită de omenire de cînd se ştie, tot degeaba!
   În viaţă cînd unii pornim pe picioarele noastre, toate cele ni se par în roz, frumuseţea omeniri şi naturii cît mai departe în timp tot aşa binecuvîntată, bunătatea mai intens în egalitatea firească cu dreptatea continuă în societatea ce-o formăm. Ne trezim la o altfel de realitate ce n-o întrezăream atunci, în care în cel mai bun caz munca ce-o îndeplinim trebuie să ne mulţumească. Veşnic dătătoare de senzaţii tari pentru că poate produce neaşteptate şi noi cu totul trăiri.
   Uneori ne intrigă o nedreptate făcută unui seimen de-al nostru şi ne mobilizăm în vederea îndreptării greşelei făcute. Cînd la o adică îl aflăm mai de aproape pe cel năpăstuit, scăpat între timp, ne dezamăgeşte profund, omul ce-l credeam deosebit, nu un obişnuit cu metehnele sale poate neplăcute multora. Ne dorit perfecţiunea în bine ori rău şi nu vedem decît firescul mult diminuat de o existenţă ne înţeleasă deplin niciodată.

1345.Baza-I EL

   Realizările de orice fel ar fi, pot coexista cu morala,binele şi utilul şi mai ales cu recunoaşterea SA în deplin adevăr cum n-o fost de tare mult timp. În schimb între înfăptuiri şi părerile politice nu-i nevoie de coincidenţe, politica e o găselniţă de care ne putem debarasa de vrem să ne îndreptăm cum se cuvine.
   Viaţa nu-i niciodată clară în privinţa năpăstuiţilor în primul rînd, ei nu-s uşă de biserică şi-şi au nedreptăţile lor inerente existenţei. Unii obişnuiţi din fire se dovedesc uneori prin strădanii să-şi depăşească condiţia minoră de altfel şi să le fie recunoscute merite deosebite. Ideia purităţii, a desăvîrşirii bună ori rea între noi oamenii i-o pierdere de timp, nu-i posibilă, dar permanent încercată. Sîntem erodaţi şi purtaţi de colo pînă colo de influienţele unor forţe mai puternice decît noi. Şi nu ne deţinem controlul oricît am vrea.
   Sîntem un amestec de ciudăţenii, laşitate, instintualitate necontrolată, superstiţii şi vanităţi lezate, cu o imensă lene şi mari ambiţii nejustificate de regulă. Fiind tributari moralei şi binelui util tuturora, nici nu mai spun de EL, că-I uitat de mult timp. Cum nu ar trebui fiind baza întregii existenţe umane de pe Pămîntul SĂU.
   Cazuri izolate dar totuşi sînt, indivizi cu metehne josnice, dar şi cu calităţi deosebite, înălţătoare chiar. Dar lucru mai încă bun îşi cunosc limitele şi ne lasă pe noi să-i apreciem, ca un tot neuniform şi năbădăios între foarte largi limite.
   Se zice, şi nu iese fum fără foc, că-s răi oamenii de afaceri, consilierii şi administraţia în afaceri şi însoţitorii lor, parlamentarii şi cam toată clasa politică. Şi alţii care încurcă lumea înspre îndreptarea firească. Şi se mai zice că învingi răul doar cu alt rău, ori cui cu cui se scoate, aiureli specifice nedrepţilor dezlînaţi. Ne trebuie seriozitate într-o moralizare şi recunoaşterea LUI cum trebuie şi celelalte după de mai pot sta în picioare.
   Simplul concept ştiinţific nu-i destul, mai trebuie şi alăturat noţiunea spirituală echivalentă măcar. Dar de regulă va domina lumea în continuare, spre fericirea omului, fiind atîta amar de timp ascunsă de nedrepţii lumii.
   Să ne ferim de nedrepţi şi faptele lor rele şi urîte. Şi de vor polemici, să-şi caute de nasul lor nedrepţii, că în privinţa noastră mai trebuie să se maturizeze, moralizeze şi înalţe cît de cît acceptabil. În duel adversarii folosesc arme egale de pe poziţiţii egale.