2433.Cum credem că sîntem în stare să I ne apropiem

  Nu ne iubim pe noi înșine unii, ci mai abitir ne urîm și invidioși unii pe alții sîmtem. Cu cît orînduirea din societate promite fericirea oamenilor cu atît se strînge șurubul. Și creștinismul e comparat de însăși promotorii săi cu cretinismul. O formă de bigotism, credulitate, deci pentru cei ce nu-s cu toate acasă.
  Că EL ne așteaptă pe fiecare cum poate și crede că-i în stare să I se apropie. Fiind o sumedenie de căi ce-L vizează, specifice fiecăruia și-i posibil să nu semene cu a altora. Dar contează rezultatul, îndreptarea între oameni și aflarea SA corectă, deocamdată. Că orice drum spre EL, ulterior e recunoscut și de omologat ca sigur, după rezultat.
  Și noi avem fiecare calități, ce-s de păstrat curate în fața LUI și a oamenilor. Și cînd avem de tras barca pe uscat, prin cîte necazuri ce le plătim în fața SA. Că I-am greșit și ne-o venit scadența, să știm că de ne dezmeticim la vreme. Ne lecuim și ne ajută și tratamentele, altfel nu și degeaba tot ne zbatem.