Se afișează postările cu eticheta neputințe omenești totuși. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta neputințe omenești totuși. Afișați toate postările

vineri, 25 ianuarie 2013

2810.Cu adevărat de multe, prea multe generații fără

  Incomunicabilă-i fericirea chiar și mult limitată de neputințe omenești totuși. Dar e posibilă de intrăm pe aceiași lungime de undă, știindu-L corect și fiind cît mai omenoși din fire ca să avem asemuire. Nu înstrăinați de nedreptăți ce ne trag în jos, ca netoți și firi slabe în fața SA. Întorcîndu-I spaima de a comunica, cu EL Cel Adevărat și nu cîți morți răzgîiați, necurați. Între noi și EL, neînsemnați.
  Ci doar de nedrepții și neisprăviții emancipați, cu pompe festive întunecați în fața Luminii SALE. Dar nu-și revin, îs neputincioși și puturoși, învățați pe de rost cu prostia între noi și a LUI știință. Doar teama de moarte și necazuri le mai amintește că-s terminați fără de EL. Și omenia din noi să triumfe în bine, nu nedreptatea ce I se face în ciudă nu numai LUI ci și nouă, oricui.
  Ni se par doar neprihănite, nevinovate, false închipuiri duse în derizoriu trist fără EL. Și noi nelămuriți Cine E Dumnezeu? Cu Adevărat, de ce sîntem mințiți cu adevărat de multe, prea multe generații fără să-L mai știm?