1815.Mai avem pași în îndreptarea cerută de EL

   În loc să fi evoluat în bine și util în miile de ani de la conlucrarea Sa cu noi. Creația SA de pe acest Pămînt încă în așteptarea dorită SUS și jos să ne împlinim. Cumva cum încă nici nu visăm, ci doar în CER se știe dar mai avem pași în îndeptarea cerută. Și-o mai vedea mai departe cînd vom fi cum trebuie și cu EL în altfel de relații. Mai corespunzătoare, ce azi nici nu miroase încă, ci put a nepăsare și renegare.
   Pe lîngă imoralitatea și lipsa civismului, mai e și necunoașterea naturii și Pămîntului în general. Trăind fără nimic sfînt în noi și-n mediu cu ne respectul acordat împreună către EL. Trebuie o schimbare categorică și fermă, clară odată pentru totdeauna și așa să rămîie. Pe veci cît vom mai fi pe Pămînt și noi ca specie vie în Universul ce-l vom cunoaște.
   Să căutăm să ne desăvîrșim o conlucrare cu EL și Lumea LUI și altele ce le vom afla. Nu ca acuma fără EL și nedrepți, ne vom schimba așa de categoric. Că în cîțiva ani nu ne vom mai aminti prezentele fărădelegi. Că aceste nedreptăți în ansamblu ne vor călăuzi la începuturile noi ere. Să nu le mai repetăm, căutînd, cercetînd nici în gînd să nu mai fie nedreptatea, ce încă-i actuală.
   Răul și urîtul cu care nu se poate compune, nu se poate construi nimic, elementar. Ce vor dispărea din lume. O dată cu îmbunătățirea relațiilor cu EL, altă făină vom măcina împreună pe aicea. Și încercările date spre învățare încet vor fi retrase, concentrîndu-ne spre bine și util.

1503.Înţelegînd Baza vieţii

    Ne facem planuri de viitor, cîte şi mai cîte închipuiri, cu familia şi noi singuri cum ne vom petrece timpul. Dar EL nu-I întrebat de ne dă voie,să-I cerem îngăduinţă măcar, nu să-L ignorăm şi de asta, de regulă nu ne iese nimic. Mai se poate cînd ni-i lumea mai dragă s-o băgăm pe mînecă, şi eşuăm din neatenţia noastră, faţă de datoria ce I-o avem. Odată ce EL ne-o cerut tuturora atunci acum 77 de ani, să ne îndreptăm, potolim şi şi-o călcat pe inimă, acceptînd religiile astea. ÎI sîntem datori toţi de oriunde din lumea asta, căutînd îndreptarea dorită SUS.
    Să ne îndeplinim menirea-n lume dar cu privirea la EL şi să nu-L ignorăm nicidată, că ne costă. Şi să avem grijă continuu de fiinţa noastră să se împlinească în ce-i omeneşte pe aicea între noi toţi. O realizare măreaţă, Divinitatea încă lucrează la noi,acum finisări, dar tot în timp, nu deodată, are tot timpul de pe lume. Şi ne aşteaptă să evoluăm în direcţia dorită, ne mai îndrumă şi direct, ca acum 77 de ani, dar şi prin altele. Ce le simţim în timp inexplicabile schimbări ce ne urnesc înspre ce trebuie.
    Avem nişte coordonate în viaţă, care ne ghidează-n existenţă, frica, erosul şi foamea, astea toate cînd eram mai neisprăviţi. Acuma e diferit, frica, de-L respectăm şi-L ştim corect îndreptaţi, nu-i, ne-o cunoaştem cu EL alăturea, mai puţin suferim şi chiar de loc. Foamea-i normală în existenţa pe Pămîntul SĂU. Şi erosul cu bun-simţ ni-l controlăm înfînîndu-ne, moralizîndu-ne cum ni se cere.
   În lucrurile de înfăptuit în viaţă, singuri ne muncim să creem, noutăţi, o altă lume, cum ne pricepem, dezvoltînd realităţi noi, bune şi utile. Că-i destul de dificil, dar nu imposibil de vrei şi ai curajul împlinirii năzuinţelor, oricare ar fi. Chiar şi spirituale de te încumeţi, e de lucru înţelegînd Baza vieţii, fără de care sîntem nimeni şi de azi pe mîine, nesiguri pe noi şi restul.
   Ni se pare, dar nu ştiu de-i şi corect, că prin existenţa noastră pe Pămînt împlinim o căutare a Întregului. Că fără noi cam lipseşte Totului, o părticică, dar mai avem paşi de făcut înspre îndreptarea cerută, altfel nu-i chip.