2573.Inventivă cu urmașii lor, încă nefiresc îndrumați

  Că fiecăruia îi e rezervată viața cu enigmele ei, nu sîntem identici. Cu toate că din lene societatea, părinții, apropiații ne caută uniformități, alinieri după cîte principii. Ce nu mereu ni se potrivesc, de obicei foarte rar ne încadrăm cerințelor generale. Ce-s greșite că ar trebui în viitor societatea să se dovedească mai inventivă, cu urmașii lor, încă nefiresc îndrumați.
  De la revoluția franceză ni se trage chestia cu educația generalizată pe un calapod. A fiecăruia, ne aflîndu-se pentru fiecare ce i s-ar potrivi, cu atenția cuvenită. Oamenii nu au timp de odraslele lor și societatea la fel, după un tipic prusac. Stîrnit, cum ziceam de francezi, tratat nemțește, fără o inspirație bună, utilă și corectă.
  Ci de abia mai recent acuma se caută rezolvarea corectă, tot în germania. Îs încercările începute, vom vedea de nu-i cam tîrziu?! Nu-i tîrziu că și îndreptarea bună preconizată între noi de EL și cunoașterea LUI, e încă în termene.

2447.Mai bine suferă ei și ai lor și acei gură-cască

  Trebuie să învățăm a suferi mai mult, își zic nedrepții noștri și ai LUI. Aiuriți de-a binelea, așa trîntori în îndreptarea cerută, li-i lene să se îndrepte. Mai bine suferă ei și ai lor și acei gură-cască cei urmează bezmetici. O turmă de nerozi în agonia prostiei ce mult nu va mai face pui. Că EL are încă ceva răbdare dar se apropie ora h, cînd toate vor înceta vechi și se vor trezi noi.
  Se întreabă tot ei, de ce totuși suferă și cei cu nedreptatea în lume și ei așa josnici. Și alții atît de nepăsători, simplu, suferința e legată de nerespectarea cerințelor SALE. Fiind nedrepți între oameni și-n fața SA, ignorîndu-L cu ale voastre trăsnite religii strîmbe LUI și nouă. Josnicia e ne calitatea nedrepților și  nepăsătorii, din ei provin. La fel ca ei nu se implică în ceva bun și util, ci numai rele și urîțenii pot.
  Că propășesc aparent unii răi, îs pe seama hoțiilor în dauna fraierilor, dar plătesc. Cei buni și de ispravă îs oropsiți de nedreptatea societății fără EL și în fărădelege.

1824.Vom învinge răul cu alt rău, ci cu potolirea, cu EL

   Că nu sîntem cum se cere, ci un amestec de lene cu lașitate, porniri napoda, ambiții nemăsurate...  Și-i grea îndreptarea și să-L aflăm, de nu vrea EL. Și să nu ne îmbătăm cu apă chioară, că vom învinge răul cu alt rău, ci cu potolirea și aflarea SA. Degeaba am progresat tehnic și științific, dacă în privința SA, ioc progres. De asta  e și lumea acuma așa-i în derută și părăsită, sub pedepse de tot felul.
   Cînd nu înțelegem lumea, viața, relațiile cu EL, ne exprimăm de felul : se va face dreptate. Și noi doar să așteptăm justiția terestră, că-i capabilă! Doar de prostii într-o lume nedreptă și fără EL? Nu-i bine nimic, ci doar vise deșarte de oameni fără cap. În loc să-L afle corect și să se cumințească, ei visează cai verzi pe pereți. La paștele cailor veți avea ce doriți în așa lume. De nu vă reveniți să fiți oameni cu adevărat responsabili!
   Că-s cazuri ici și colo crîmpeie de cumințenie și societăți răzlețe ce-L cinstesc. Tot ce se poate, o fi existînd încă floarea rară a omeniei, ne ofilită de așa duhoare nedreaptă. Căreia nu-i rezistă mult curățenia și puritatea, că imediat mizeria-i pe ei, să-i modernizeze, civilizeze...
   Și-n scurt timp ne facem timp să-i căinăm pe părăsiții, la rînd, cu destulă îndurare. Că și noi le urmăm, că-n stare de cele trebuincioase nu sîntem și-o sfeclim, luîndu-le locul. Nu pricepem nimic din parada ce ne-o oferă EL nouă cu noi, doar să ne venim în minți.