1824.Vom învinge răul cu alt rău, ci cu potolirea, cu EL

   Că nu sîntem cum se cere, ci un amestec de lene cu lașitate, porniri napoda, ambiții nemăsurate...  Și-i grea îndreptarea și să-L aflăm, de nu vrea EL. Și să nu ne îmbătăm cu apă chioară, că vom învinge răul cu alt rău, ci cu potolirea și aflarea SA. Degeaba am progresat tehnic și științific, dacă în privința SA, ioc progres. De asta  e și lumea acuma așa-i în derută și părăsită, sub pedepse de tot felul.
   Cînd nu înțelegem lumea, viața, relațiile cu EL, ne exprimăm de felul : se va face dreptate. Și noi doar să așteptăm justiția terestră, că-i capabilă! Doar de prostii într-o lume nedreptă și fără EL? Nu-i bine nimic, ci doar vise deșarte de oameni fără cap. În loc să-L afle corect și să se cumințească, ei visează cai verzi pe pereți. La paștele cailor veți avea ce doriți în așa lume. De nu vă reveniți să fiți oameni cu adevărat responsabili!
   Că-s cazuri ici și colo crîmpeie de cumințenie și societăți răzlețe ce-L cinstesc. Tot ce se poate, o fi existînd încă floarea rară a omeniei, ne ofilită de așa duhoare nedreaptă. Căreia nu-i rezistă mult curățenia și puritatea, că imediat mizeria-i pe ei, să-i modernizeze, civilizeze...
   Și-n scurt timp ne facem timp să-i căinăm pe părăsiții, la rînd, cu destulă îndurare. Că și noi le urmăm, că-n stare de cele trebuincioase nu sîntem și-o sfeclim, luîndu-le locul. Nu pricepem nimic din parada ce ne-o oferă EL nouă cu noi, doar să ne venim în minți.