2575.Așa ni-i dată existența pe Pămînt cu de toate

  Cu poveri în spinare ori ușori și sprințari, condiția e să ne vedem de reușita căutată. Aflăm că orice-i folositor în viață, că așa ni-i dată existența pe Pămînt. Cu de toate, doar să ne învățăm a fi și noi oameni adevărați, demni, știind corect de EL. Și cele curate și drepte-s de dorit dar și ocolișurile, de nu-i încotro pentru a ne continua viața. Cu bun-simț și dreptatea bună între noi și cu mediul înconjurător.
  Și prin întunecime uneori, bîjbîind aflăm calea și uneori și cu mîndrie dreaptă. În atîtea farse ce ne tot face nedreptatea și conlucrînd cu răul și urîtul, fără EL. Iar ne îndepărtăm de calea de urmat și o încurcăm și avem necazuri și tot așa, vai de noi zăpăciții. Se impune să nu ne mai luăm după clișeele și monotonia lumescului nedrept nouă și LUI.
  Neinteresante fiind, ci doar la orice pas e o răscruce de schimbarea direcției spre  surprinzătoarea, adevărata viață demnă. Corectitudinea în relațiile interumane, civilizate încă cu multe riscuri. Dar pînă nu va fi plecată nedreptatea și răutatea dintre noi, nu vom fi oameni cu toții.

1753.Părinții nu scapă în fața SA, răspunzînd

   Nu am fost mereu nedrepți din fire și imorali, ci din facere ni s-a sădit în sinea  fiecăruia dreptatea și morala fermă. Condiția era ca-n copilărie și tinerețe să fim menținuți în contact corect, cu-n stil de viață responsabil. De care părinții orice ar face nu scapă, în fața SA, răspunzînd cîte zile or avea, plătind. Ca și odraslele scăpate din mînă pe coclaurile lumești în dezordine și înrăire, urîțindu-și viața.
   Căutîndu-L în felul nostru firesc, să nu facem paradă, ci însingurați doar cu EL în gînd. Să-L abordăm departe în cămăruța noastră, fără martori, ci sinceri cu EL. Destăinuindu-ne complet, cu toate că EL ne știe cu lux de a mănunte. Ne dorește pe noi cum sîntem simpli, netrucați de lozinci și textele altora.
   Nu că nu am avea încredere în oameni, ci așa ne cere EL, să ne rupem de lume cînd discutăm doar cu EL. Izolîndu-ne cît mai desăvîrșit, să nu deranjăm și nici pe noi alții. Cît despre încrederea ce trebuie să le-o arătăm oamenilor că le-o purtăm. Continuu să-i tratăm cu respect și bună cuviință, încrezîndu-ne în ei mereu. Și altă existență se va înfiripa, cît om mai duce-o, în bine și util nouă și altora.
   Se zice că ne cunoaștem după capacitatea de a fi darnici, de a te jertfi în folosul altora. E o calitate tare rară întîlnită în lumea de azi, ești privit cu neîncredere, cum de poți fi așa de bun. Într-o lume așa de egoistă și urîtă în felul de a se gîndi, vorbi și purta.