2742.Cînd se putea în sfîrșit discuta, putea înțelege

  Omul e liber din facere să-și asume viața, în condițiile date și în cerințele. Transmise de SUS, atunci, mai la începuturi, cînd se putea în sfîrșit discuta. Se putea înțelege, ca să urmeze o direcție dorită bună, morală, demnă. Adevărată de oameni responsabili de ceea ce trebuie să fim în fața LUI și a noastră însăși. Nu i se poate impune omului, cum s-o încercat și se tot încearcă diferite moduri de viață.
  Ca într-un insectar, fixat în reguli, precise, închistate în dogme iraționale vieții date. Liber să ne croim o existență în limitele adevărate, bune, corecte în conlucrare cu natura. Și contribuind la civilizația actuală bună, cumsecade între oameni, fără limite arbitrare. Și-n conviețuire cu EL, Dumnezeul nostru al tuturora, dar încă ne recunoscut.
  Din nedreptatea umană încă în expansiune irațională LUI și nouă, ci închipuirilor necurate. Și altor porniri lăuntrice omului, ori altele sub necunoscute influențe, dăunătoare omenirii. Încă destul de inconștientă de ceea ce trebuie urmat și pe bună dreptate.