1847.Comportare responsabilă de-ar fi EL corect perceput

   Nedrept fiind cu toate relele și-n general viața n-o pricepi, lipsind din lume EL. Nici acuma nu-I încă „vizibil”, ci aproximat. Înstrăinați de EL și de un fel de comportare responsabilă, de-ar fi EL. Corect perceput în lume, nu aiurelile ce I se atribuie fără nici un temei. Ci pe minciună și încurajarea nedreptății în lume, ce trebuie grabnic să înceteze și EL repus Acolo unde-I locul în lumea oamenilor.
  Că vedem că nu ni-i bine deloc și cunoașterea ni-i oprită ici și colo. Mai mult părăsiți oamenii se confruntă cu necazuri, la grămadă, ori de unii singuri. Suferința-i la ea acasă în așa lume fără EL și fără îndreptarea cerută de SUS. Cît și scurtarea vieților tot mereu, de nu vă vine mintea la cap. Oare pînă cînd, oameni ai lumii, îL veți ignora și să nu fiți cum trebuie între noi și-n fața LUI?
   Parcă nu vă interesează de voi cum o duceți și de familiile voastre, dar nu prea cred. Că-i posibilă nepăsarea atît de fără cap. Nu pot crede că vă vreți singuri răul și urîta viață, ce-o aveți. Indiferent de sînteți sus ori jos în societate, în fața SA nu contați decît de-I faceți pe plac cum vrea EL.
   Viața ce-o aveți să fie ancorată în parametrii doriți doar de EL. Altfel e un timp, de regulă în probe, urmează testarea și atenționarea voastră tot mereu. Pînă știe ce-i cu voi, și de regulă nedrepți și ignoranți aI SĂI, părăsiți, plătiți. Prin necazuri diferite, ce se văd la fiecare cît e de disperat și-n suferințe viața.
   Care nu mai e viață corectă, ci  o căutare de rezolvare a necunoscutelor încercări. De regulă fără rezolvare, terminînd-o prea degrabă, ratîndu-ne existența dată.

1746.Nu-s în stare de schimbarea corectă

   Nedrepții in corpore îs decepționați de viața dusă, nu pricep de ce? Înstrăinați  de EL și de omenia omului dată din facere. Consideră că toți îs așa ca ei imorali și înrăiți în fața lumii și a LUI, plătind. Nu-s în stare de schimbarea corectă, nici nu și-o închipuie defel, cum ar fi de făcut.
   Și astfel mînați de fluviul vieții înoroite ce-i poartă anapoda în neștire, sfîrșesc fără un căpătîi corect. Nemulțumiți de dărnicia SA, primită dar ne folosită cum trebuie în dezordinea hîdă. Nu-s în stare de mai mult, ca și azi încă încurcă borcanele vieții și ne trunchiem trăirea de altfel corectă, de am vrea.
   Multe și diverse se zic despre EL, dar nedrepții nu-s în stare de îndreptarea cerută. Și-o dau tot pe alăturea, plătind în fruntea acoliților lor, dispărînd la fel de nedumeriți. Propria prostie de al înlocui pe Adevăratul Dumnezeu cu necuratul lor vechi mort. O plătesc de cînd lumea neisprăviții, ce-L tot reneagă, oare pînă cînd?
   Pînă cînd EL se va convinge de o intervenție cum o mai făcut, că-s treburi ce grăbesc lumea. Ce încă noi nu le știm.

   Și să ne învățăm a-L face cel mai puțin să aștepte, fiind prioritar în fața oricăror treburi, ce ne privesc. Astfel așteptînd de la EL rezolvări ce noi nu le putem face și avem necazuri mereu. Încăpăținați în nedreptatea actuală, ce ne înfrînează progresul și cunoașterea firească.
   Îndreptîndu-ne măcar între noi cu-n comportament civilizat de conlucrare cuminte. Că în cazuri de sprijinirea apropiaților la necaz, nu sîntem încă așa de nătîngi. Și nici de simțim că sîntem solicitați volens nolens de CER, nu vom sta cu mîinile încrucișate.