1760.De folos cel mai bine în societate și-n fața LUI

   Mai sînt pași în cunoașterea programată pentru noi de la facere, că trebuie să fim. Să ne desăvîrșim ce încă nu am ajuns, dar se vede treaba sub directa SA îndrumare. Cînd vor începe acele noi trăiri și cît vor dura? Vom afla la vremea socotită.
   Că nu ni-s permise multe de avem înălțătoare gînduiri, vorbe și fapte, ca țel și preocupare în desăvîrșirea continuă. Nu-i corect, trebuie să căutăm a fi de folos cel mai bine în societate și-n fața LUI. De ne încumetăm, nu-i lucru de șagă, ci o nouă implicare ce-I ești LUI subordonat. Aflînd altă cale, cum? Vei vedea la timp să fii pe fază doar.
   Se poate, oameni fiind, să nu ne putem încadra, dar se va găsi o cale de urmat. Doar să vrem și să afle lumea despre ce e vorba în ce le transmiți la vreme. Mereu se găsește cîte ceva doar să vrem, rezolvări cît cuprinzi, de poți.
   Că ne plac mai mult știrile în ansamblu și nu episodice, despărțite de un fir esențial. E firesc doar sîntem în plin avînt al cunoașterii, și nu prea știm Esența vieții. Ni s-o ascuns și încă și acuma, E dosită Baza vieții pe Pămînt. Nu pentru mult timp, vine vremea aflărilor corecte, demne și adevărate. Cît mai multe să ne umple tolba avidă de ce trebuie, nu minciuni.

1402.Tatăl Ceresc, Creatorul

   Se zice că fără credinţă, raţiunea nu face doi bani, o fi. Ştiu că prin credinţa adevărată în EL şi numai în EL, se pot multe înţelege din existenţa noastră pe Pămîntul SĂU.
   Să nu cădem în greşeală în care fiecare îşi obligă apropiaţii să-i urmeze principiile personale ca reguli generale pentru ei. Trebuie să fim toleranţi în limitele bunului-simţ, înspre bine şi util nouă şi altora.
   Cînd realizăm ceva bun şi util, pentru noi şi-l dăruim lumii, ne mărginim la ceva propriu în creaţie. Numai privitorul, utilizatorul nu se limitează el alege şi-i liber şi neîngrădit.
   Supunerea ni se cere a fi cuvîntul de ordine în lume. E greu dar nu oricui i se întîmplă orice. Instanţele şi a SA nu face excepţie, îi cheală doar pe acei ce vor veni. Pe ceilalţi îi ignoră, nu-s capabili de multe şi-i degeaba truda. După prezentare începe instrucţia şi de rezişti bine de nu, mai vedem păsuiri şi altele să nu ratăm cine ştie ce. Nu se ştie niciodată de unde sare iepurele cunoaşterii potrivite, numai EL, dar noi încă nu.
   Ni se pare că-I Capricios, nu cred, ori cred prea mult în EL. Nu am ce spune mai mult, EL E drept şi ne-o Creat cîndva, creindu-ne şi condiţii obtime de afirmare în direcţia dorită, programată. Are acum aşteptări, am ajuns ceva şi se mai poate înţelege cu noi. Sîntem încă cu coada-n sus, zburdăm. Pe unii i-o apucat strechia şi nu-i uşor să le intri în voie, mai şi o sfeclesc, pe copcă se duc.
   Sîntem o creaţie desăvîrşită, o adunătură de toate cele şi greu de înţeles şi de sinele fiecăruia. Nu sîntem limitaţi decît de vrem a nu fi cum trebuie, ratîndu-ne menirea. Nu-i obligatorie satisfacerea cerinţelor SALE date nouă. Dar EL vrea totuşi un minim de îndeplinite dorinţe, cît de cît. De vreme ce la rele şi urîte ne pricepem aşa şi la bune şi utile să ne dăm interesul a-L mulţumi, că de nu-i rău de tine şi ai tăi.
   În privinţa spiritualităţii ce ne-o pretinde-i timp încă, doar să-L ştim acuma cît putem de bine ce se ştie azi corect despre EL şi-i bine. Nu năzdrăvăniile nedrepte din nt, aiureli de prostit gură cască. EL E Creatorul nostru şi al Universului, Tatăl Ceresc.