2762.Și fac foarte puțin, dar competitivi, unici

  Ne realizăm în cunoașterea ce o desăvîrșim înălțîndu-ne cît se cade, pentru a fi. Cum ni se cere îndreptați și de bine făcători, dar nu putem fi la înălțimea acelor inși. Ce-s unanim recunoscuți ca exemple de urmat, ce nu-s egalate, împlinite cum puțini au reușit. Că-i o nedreaptă rîcă pe vîrfurile omenești mereu căutînd erodarea în comparații strîmbe, ce nu-și au locul. Ne înjosesc, nu pe ei.
  Că inși care au responsabilitatea în tot ce fac și fac foarte puțin doar să întreacă. Să desăvîrșească, înălțînd opere ce-i poartă răsunător și unici, riscînd invidia și rîca. E omenesc și nu ne vedem de ale noastre micimi, ci-i coborîm în taină doar pe învingătorii. Ce nu-s de atins, decît de timp în timp, ce erodează totul, atît. Și neputința de a fi cunsecade și oameni adevărați, cum se cere, dar nu-i chip încă.
  E de știut că părăsirea îndelungată și ne luată în calcul, naște necazuri nedreptului. Și se cade să-și tragă grabnic pe seamă, dezmeticit să îndrepte neghiobiile sale. Și raportîndu-se doar LUI, se va învrednici ca om corect și se poate.

1760.De folos cel mai bine în societate și-n fața LUI

   Mai sînt pași în cunoașterea programată pentru noi de la facere, că trebuie să fim. Să ne desăvîrșim ce încă nu am ajuns, dar se vede treaba sub directa SA îndrumare. Cînd vor începe acele noi trăiri și cît vor dura? Vom afla la vremea socotită.
   Că nu ni-s permise multe de avem înălțătoare gînduiri, vorbe și fapte, ca țel și preocupare în desăvîrșirea continuă. Nu-i corect, trebuie să căutăm a fi de folos cel mai bine în societate și-n fața LUI. De ne încumetăm, nu-i lucru de șagă, ci o nouă implicare ce-I ești LUI subordonat. Aflînd altă cale, cum? Vei vedea la timp să fii pe fază doar.
   Se poate, oameni fiind, să nu ne putem încadra, dar se va găsi o cale de urmat. Doar să vrem și să afle lumea despre ce e vorba în ce le transmiți la vreme. Mereu se găsește cîte ceva doar să vrem, rezolvări cît cuprinzi, de poți.
   Că ne plac mai mult știrile în ansamblu și nu episodice, despărțite de un fir esențial. E firesc doar sîntem în plin avînt al cunoașterii, și nu prea știm Esența vieții. Ni s-o ascuns și încă și acuma, E dosită Baza vieții pe Pămînt. Nu pentru mult timp, vine vremea aflărilor corecte, demne și adevărate. Cît mai multe să ne umple tolba avidă de ce trebuie, nu minciuni.

1617.EL nu se amestecă în conceptul nostru

   E greu să ajungi perfect în lumea asta limitată de necredință, lipsind Baza vieții. Ne luîndu-L în seamă, nici EL nu ne ajută să ne desăvîrșim, decît foarte greu. Și acei foarte rare, genii, îs și mai altfel decît restul, mănîncă foc, conștienți de ei. Nu c-ar fi neoameni în comportări dar îs plini de ei și cam ne delicați și rafinați. Ci dedicații muncii lor în îmbunătățire continuă, ca și ființa lor, un tot ca lumea.
   EL nu se amestecă în conceptul nostru, gîndirea ni-I de la EL și atît, inițiată și lăsată. Să ne-o dezvoltăm, cum ne taie capul, de asta și moralizarea ni se cade nouă. A o înfăptui, îs legi nescrise de cînd lumea în continuă înnoire, ce ni-s atribuite. În sinea noastră, ca și spiritul dreptății, dar să nu le lăsăm să lîncezească, că pier.
   Și ne trezim ca acuma fără însușiri corecte în lume și-n fața SA, pe lîngă că nu-L știm. Și ni-I scos din cap, de nepăsarea celor ce aveau îndatorirea să ni le formeze. Încă din copilărie și să nu ne lase ca niște buruieni, că sîntem culturi alese. De care EL se preocupă de peste un milion de ani să ne găsim menirea. În cadrul proiectului SĂU, ce nu-L știm, că nu-I sîntem aproape.
   Aveți grijă schimbați-vă din mers înspre priceperea SA, corectă. Că în felul dezlînat în care nu-L știți, EL vă pregătește părăsiri, pedepse ce vă vor desființa. La ora ce vine, pentru toți, va rămîne numai credința curată în EL și atîta, în toată lumea.
   Cum să nu fie selectiv harul, că nu-L știm și trebuie să ne îndreptăm și cunoaște. De asta și rezolvările în dauna nedreptății îs rare pe latura LUI, puțini cunoscuți în lume. Consecițele harului îs și îndepărtarea de nedreapta lume și altele ce nu-s la îndemînă. Credința, urmarea SA, e schimbarea totală în fața SA și lumea constată ceva, neclar.
   Că-n timp te desăvîrșești de vrei și ai chemare și primire, e ceva, încă în aflare.