2762.Și fac foarte puțin, dar competitivi, unici

  Ne realizăm în cunoașterea ce o desăvîrșim înălțîndu-ne cît se cade, pentru a fi. Cum ni se cere îndreptați și de bine făcători, dar nu putem fi la înălțimea acelor inși. Ce-s unanim recunoscuți ca exemple de urmat, ce nu-s egalate, împlinite cum puțini au reușit. Că-i o nedreaptă rîcă pe vîrfurile omenești mereu căutînd erodarea în comparații strîmbe, ce nu-și au locul. Ne înjosesc, nu pe ei.
  Că inși care au responsabilitatea în tot ce fac și fac foarte puțin doar să întreacă. Să desăvîrșească, înălțînd opere ce-i poartă răsunător și unici, riscînd invidia și rîca. E omenesc și nu ne vedem de ale noastre micimi, ci-i coborîm în taină doar pe învingătorii. Ce nu-s de atins, decît de timp în timp, ce erodează totul, atît. Și neputința de a fi cunsecade și oameni adevărați, cum se cere, dar nu-i chip încă.
  E de știut că părăsirea îndelungată și ne luată în calcul, naște necazuri nedreptului. Și se cade să-și tragă grabnic pe seamă, dezmeticit să îndrepte neghiobiile sale. Și raportîndu-se doar LUI, se va învrednici ca om corect și se poate.