4376..Deocamdată încă modă.

  Ni-i datul după cum putem fi înaintea SA și între noi și natură, deci nu sîntem de izbeliște, ci cu adevărat urmăriți, notați. De-a fir-a-păr de undeva, cumva cum nu știm dar constatăm în timp și spațiu, de minte mai avem, de nu, nu! Cu trecerea vremii fiecăruia gîndirea să ni se îmbogățească în învățăminte dătătoare de speranțe de mai bine, că de rău.
  De cînd lumea ne-am cam săturat, nu toți, mulți și nu puțini, așa consideră lumea de azi limitată-n derizoriul urmări hîde. Și nu-și văd binele ce-l pot afla de schimbă macazul doar spre EL și cu EL alăturea conștienți să defilăm cît om mai fi. Cu vremea desluși-vom trăinicii veșnice ce azi nici ni le imaginăm, nu avem încă tăria de a fi oamenii aleși cu toții să-I fim alăturea la timp.
  Și azi se mai poate, domoliți, împăcați cu ceea ce sîntem, consimțind la îmbunătățirea noastră în fața SA și altă trecere, deocamdată încă modă, vom avea.