4376..Deocamdată încă modă.

  Ni-i datul după cum putem fi înaintea SA și între noi și natură, deci nu sîntem de izbeliște, ci cu adevărat urmăriți, notați. De-a fir-a-păr de undeva, cumva cum nu știm dar constatăm în timp și spațiu, de minte mai avem, de nu, nu! Cu trecerea vremii fiecăruia gîndirea să ni se îmbogățească în învățăminte dătătoare de speranțe de mai bine, că de rău.
  De cînd lumea ne-am cam săturat, nu toți, mulți și nu puțini, așa consideră lumea de azi limitată-n derizoriul urmări hîde. Și nu-și văd binele ce-l pot afla de schimbă macazul doar spre EL și cu EL alăturea conștienți să defilăm cît om mai fi. Cu vremea desluși-vom trăinicii veșnice ce azi nici ni le imaginăm, nu avem încă tăria de a fi oamenii aleși cu toții să-I fim alăturea la timp.
  Și azi se mai poate, domoliți, împăcați cu ceea ce sîntem, consimțind la îmbunătățirea noastră în fața SA și altă trecere, deocamdată încă modă, vom avea.

3624..Și noul om se formează și chiar nou să fie

  Cînd e din timp cu luare aminte și nu de izbeliște lăsată cea mai importantă trăire. A omului pe Pămînt, cunoașterea Divinității oarecum de început empiric. Fiecare cu străduința și implicarea specifică fiecăruia și răspunsurile CER-ului. Adecvate ființei noastre în așteptări cum ni se potrivesc năzuințelor vieții și LUI. O dată cu Taina botezului cum trebuie efectuat trezind interesul profund așteptat.
  Că atunci chiar de ating corzile sensibilității ce vibrează cu CER-ul din noi și de SUS. Conlucrînd lăuntric în aflări ce exteriorul, ceilalți nu-l cunosc, poate nici nu trebuie. Fiecare-i un unicat și aici și de Acolo știut și tratat ca atare, respectîndu-se meniri. Programate de cînd lumea și de noi oameni nici habar nu avem, e totuși de făcut pașii cu mare atenție.
  În cunoașterea ce ni se așterne în simțiri noi, ce ne cuprind și ne domină răscolindu-ne. Din toate încheieturile și noul om se formează și chiar nou să fie pregătind revenirea SA cu noi alăturea. Nu alte năluciri stricăcioase și necurate cum încă-i moda neroziilor prin lume.