Se afișează postările cu eticheta preocupare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta preocupare. Afișați toate postările

sâmbătă, 28 septembrie 2013

3915...Ai erei ce-i în curs.

  EL are o preocupare aparte și de natura Pămîntului în întregul ei și nu numai. Nu știm majoritatea zdrobitoare toate cele ce-s în nepriceputa lume de conlucrare. De SUS cu așa firescul Pămînt și împrejurimile înconjurătoare de care noi nu știm. Decît că-s frumoase, sălbatice, neașteptate, rudimentare unele și nu-s, ci-i un tot.  În evoluția firească și nouă, dar noi ne ținem tare deștepți departe de EL și ea.
    Și dăm în gropile propriei neputințe, lăsați de oarece izbeliște de nu-i și nu-i chip. Altfel, demontrîndu-ne și celorlalți și LUI, că nu știm ce vrem dintotdeauna. De fapt vrem de toate cele, dar nu știm a le gestiona corect, nici propria viață aiurită. Nu cumsecade și cu EL în prim-planul vieții cît mai acătării posibil. Că nu-i chiar tare greu de vrem să ne aflăm locul, ce nu-i ăsta pe care ne-am cocoțat.
  Ci în conlucrare cu Divinitatea, natura Pămîntului și noi înșine ne vom domestici ai erei ce-i în curs.

luni, 3 iunie 2013

3354..Dar e de muncă cu noi înșine

  Nu-s de acort cu suferința pentru cunoaștere, ci poate o anumită preocupare. Ce-i  dusă pe culmi de înfăptuiri ce necesită muncă și iar muncă peste poate uneori. Dar cu speranța învingerii neputinței și realizării bucuriei de a fi cum nu-i posibil altfel. Decît depășindu-te în realizări ce ne definesc mai cum trebuie pe fiecare îndărătnic în bine și utilul nevoilor mai altfel.
  Și nici cu sloganurile de limitare a ceea ce trebuie să fim, deoarece nu-i cum ne dorim. Sortiți după nedreptate sîntem limitați de inferioritățile firii prea uneori tentată-n nimicuri. Și animalități ce ne amintesc ceea ce nu trebuie să ne învingă, pornirile needucate. Nestăpînirea, abținerea de a da înapoi de la avînturile înălțătoare, autodepășirea ființei ce sîntem, totuși.
  Cu gîndire și spirit CER-esc într-un trup, ce pare pămîntesc, dar nu-i, ci o adaptare la acest Pămînt. Că altă cale nu-i, ci un compromis dat nouă al trăi și învingîndu-ne tarele, false închipuiri. Noi fiind altceva nu ceea ce ni se acreditează,  mult mai valoros, dar e de muncă cu noi înșine.