3405.Încă nu puse de comun acord, dar se va petrece asta

  Că relațiile cu EL și noi îs oarecum caracterizate ca dintre conștiințele noastre. A LUI și a nostră, bine definite încă nu puse de comun acord, dar se va petrece asta. În timp și spațiu spre asta se merge, de vrem noi ori nu, ne vom afla menirea că nu-i încotro. Că EL E de ne cuprins, ne vom dumiri atunci cînd va fi vremea și cu noi cum e problema CER-ului.
  Că CER-ul ne dorește a fi cum trebuie și la minte și-n orice îndeletnicire corectă. Demnă de omul ce sîntem dați a fi, căutîndu-ne binele și de urît și rău să nu știm. Decît informați bine și capabili de a deosebi mereu principalul de secundar, binele de rău. În orice situație a vieții date, cunoscîndu-ne lungul nasului, că EL ne acceptă multe și mărunte.
  În limitele bunului-simț, a dreptății și conviețuirii demne, cumsecade între oameni  adevărați, știindu-L cu adevărat.

3354..Dar e de muncă cu noi înșine

  Nu-s de acort cu suferința pentru cunoaștere, ci poate o anumită preocupare. Ce-i  dusă pe culmi de înfăptuiri ce necesită muncă și iar muncă peste poate uneori. Dar cu speranța învingerii neputinței și realizării bucuriei de a fi cum nu-i posibil altfel. Decît depășindu-te în realizări ce ne definesc mai cum trebuie pe fiecare îndărătnic în bine și utilul nevoilor mai altfel.
  Și nici cu sloganurile de limitare a ceea ce trebuie să fim, deoarece nu-i cum ne dorim. Sortiți după nedreptate sîntem limitați de inferioritățile firii prea uneori tentată-n nimicuri. Și animalități ce ne amintesc ceea ce nu trebuie să ne învingă, pornirile needucate. Nestăpînirea, abținerea de a da înapoi de la avînturile înălțătoare, autodepășirea ființei ce sîntem, totuși.
  Cu gîndire și spirit CER-esc într-un trup, ce pare pămîntesc, dar nu-i, ci o adaptare la acest Pămînt. Că altă cale nu-i, ci un compromis dat nouă al trăi și învingîndu-ne tarele, false închipuiri. Noi fiind altceva nu ceea ce ni se acreditează,  mult mai valoros, dar e de muncă cu noi înșine.