4306..Inconștienți.

  Auzi comedie, din cauza așa zișilor evrei și lehamitea de mahomedani în general, deci iudaismul, mozaismul, împreună cu islamismul alungă interesul. Umanității față de EL, e o eroare cît se poate de mare și dărîmătoare de vieți în general, ne tocmite aiurea-n tranvai, ci-n conformitatea cu dorința SA să-i fim cu toții alăturea. Nu pricepem năzuința SA de a ne avea alăturea și nici EL prea, decît rare ori își arată deschiderea către noi, fiindu-I datori, dar nu conștientizăm defel și așa ne merge cam ca la spînzurați pe Pămînt.
  Nu-i timpul pierdut cu totul, mai e o oarecare vreme de a ne astîmpăra pe măsura cerințelor date nouă încă din vechime, oral și în scris și alte semne și însemne, după priceperea fiecăruia. În decursul istoriei aflîndu-ne menirea corectă, demnă de oameni cumsecade, dar și de nenumărate și de prea nedrepte vremi am demonstrat contrarul datului uman. În adevăratul sens al cuvîntului cu EL ce ne vrea îndreptarea între oameni, în natură și să-L știm cu adevărat doar pe EL cine E în raport de noi, natură, Pămînt și univers.
  Respectîndu-L și încuviențînd doar LUI, conducerea treburilor toate cîte sînt cu adevărat, ne mai mințindu-ne după ureche și făcîndu-ne de cap, în plată de domolire dar tot inconștienți sîntem încă fără EL.

3551.Și cine sîntem noi cu adevărat în acestă lume

  EL nu ne poate și nu vrea să ne îndrepte cum trebuie, dacă noi nu vrem, nu consimțim. Și nu ne dăm interesul cu adevărat cel cei nevoie, cum trebuie și necesar. Deci de atîta minte avem să ne vrem răul, nu avem decît, responsabili iresponsabili. De noi și ai noștri, din lipsa corectei gîndiri, lipsa educație la timp și-n parametrii binelui, utilului și frumosului, vieții și aflării LUI.
  Că fără informațiile trebuincioase nici nu contăm, aiuriți oricînd de nici un folos nouă. Și afirmării cu adevărat a omului pe Pămînt în cunoștință de EL și noi în colaborare benefică. EL e Suveranul și nu-L înțelegem mai defel încă și poate încă o vreme pînă ne va fi nevoie. Cînd va dori doar EL și-n ce împrejurări, ce azi nu-s știute deocamdată să ne aliniem cerințelor SALE.
  Lansate și știute de noi dar încă nu le urmăm și nici nu știu marea majoritate a omenirii de ele. Într-adevăr ferm și clar cum ni le pretinde EL și cine sîntem noi cu adevărat în această lume.

2992.Omul îi dator să se cunoască și-ntre oameni

  Interesul cu vremea ni se schimbă-n corect și cu bun-simț ne hotărîm să fim în toate cele. Nu că am vrea noi, ci așa-i ni-i dat și-l urmăm, se poate și prin altele ce nu le putem gîndi mereu liber. Tot așa după o revelație, ori cam așa ceva, ce te scutură tare, schimbîndu-te oarecum. Spirit și gîndire larg înțeleasă de tine însuți și față de restul ce ne înconjoară.
  De mai aproape ori de mai departe, eul, egoismul exagerat, neîmplinirea bună. Voința de schimbare cum trebuie, dacă și simți Divinitatea, e o treabă serioasă, demnă. Că nu-i prea pricepută, asta e, va fi cum se va putea atunci. Tu să te desăvîrșești cît poți, e de dorit mereu schimbîndu-ți interesul de ne recunoscut. Fiind uneori de cei din jur o vreme.
   Satisfacția curată, că-ți îndeplinești menirea e ceva deosebit și de progresat căutînd. Cu dreptate și rîvnă, chiar mai nepotolit, ci dibaci în confruntări pașnice. Pentru adevărul SĂU și al lumii, omului oricare-i dator să se cunoască și-ntre oameni.

2376.Că răul e mai la îndemînă ca binele

  Cu una cu alta, ne ridicăm și coborîm în viață, valurile ne poartă, interesul. Poartă fesul, nu putem face ceea ce ar trebui, ci de cele mai multe ori. Ce ne vine la îndemînă, și nedrept și ordinar, că răul e mai în dreptul nostru decît binele. Și de multe ori nici nu-l vedem, e dosit de rău, ghemuit. Și părăsiți și fără EL, plătim la o adică de ne sar capacele.
  Că ne comportăm inegal și anormal, muncitori cu bucurie, naivi și preocupați, hotărîți fără speranță, rafinați și neînduplecați. E ființa noastră toată purtată și curtată de influențe ce nu-s pămîntene. Ajungînd unde nu ni-i voia, asta sîntem pînă ne vom găsi calea. Că minte avem și am putea multe dar neîndreptați și fără EL, nu știm ce trebuie încă.
  Ne trebuie, cum se zice un bilet de intrare, ce-i comportarea noastră cumsecade. Între oameni și să-L știm bine Cine E și altă menire vom avea în lumea aceasta încă. Și cu-n folos ce nici nu ni-l imaginăm, în CER se știe și ne așteaptă îndrumările. Fiecăruia doar să ne învrednicim cum trebuie să fim cu toții. Asta-i cheia, să fim cu toții angrenați în schimbarea corectă nouă și EL cum ne vrea.

1748.Doar s-o prinde de nevoia de a-L zări

   Ce să dea omul pentru tot ce i s-o dat de SUS, nimic, vrea el, că-I de SUS interesul. Nu el s-o cerut, ci-i azvîrlit în lume, răzbate omule, pa și ne mai vedem...! da de unde, că-i pe arătură și EL nu-l vede bine, îl așteaptă-n calea SA. Îi tot face semne în toate felurile doar s-o prinde de nevoia de a-L zări ca un reper.
   Orientativ și salvator că-l umflă vînturile nevoilor nătînge și-l duc hăt departe. Fără cale de întoarcere de nu se ia după EL, ca un far la țărm, să nu mai calce-n străchini și să le plătească de noi. Tot mereu de mii de ani în negura nedreaptă a lumii. De se va dezmetici va da socoteală și va da și de îndreptarea mult trîmbițată.
   De nu înfundat în datorii strîmbe, zbaterea-i degeaba de nu-L știe a afla și chema în ajutor. De vede că nu-i zărit, ori e prea jos față de malul abrupt al cumsecădeniei, să se întrebuințeze serios și sincer. Că se vede treaba că EL și-o mai pus mintea cu neamul nedrept al său și răsplată n-o primit. Ci renegare și ignorare de nedrepți ce lumea-i plină și plătesc în părăsire.
   Așa că stați strîmb și judecați drept, ce-i de făcut în încurcătura ce vă aflați. Nu-L mai ignorați defel, ci abordați-L cu încăpăținare mereu și interes crescînd. Nu stați cu mîinile-n sîn, ci îndreptați-vă cum puteți cum nu puteți, curaj, de a vă fi bine, vouă și familiei voastre în continuare. Fiți responsabili!

1692.Să-L știm, preocupați și de îndreptarea cerută

   Voința de schimbare de a te preface în bine și util să fii societății și LUI. Că altfel nu are valoare și pierzi cursa cu viața. La final trebuie să fii măcar mulțumit de nu mai mult, cunoscător a ceea ce te-o preocupat cu folos nu numai pe tine. Lăsînd și altora bucuria vieții în cunoaștere cumsecade. Interesul tău să nu-L ocolească niciodată ci să-L știm, preocupați și de îndreptarea cerută.
    Nedumeriți nedrepții aflați în părăsire și-n plină pedeapsă, suferință, tot nu-s conștienți cum trebuie să fie în fața SA și de ce? E tare simplu, că acuma știu dar nici acuma, nu-I băgat în seamă și plătesc. Dar atunci aceia erau într-o desnădejdie catastrofală și nu s-au prins de ce trebuie făcut. Au plătit și unii și alții în neștire.
    În neștire zic, că nici azi nu-i mai multă minte în lume ca să fie cum trebuie societatea. Tot fără Baza vieții defilează și plătesc. Și încă atunci EL Însuși, s-o coborît, din CER, cu ceva timp înainte ne avertizase, tot degeaba. Minte nu ne-o dat și am tras-o rău de tot, cea mai aprigă pedeapsă din istoria umană. Tot de prisos, dacă azi sîntem cred mai în greșeală LUI și nouă însuși.
    Înțelepciunea ca și nebunia are nevoie de echilibru, cînd o iau razna și una și alta îs de ne dorit. Și să simțim neregula ce-i poate ne bătătoare la ochi, oprind-o. Claritatea, chiar nedorită de nedrepții înrăiți, e necesară pentru aflarea adevărului. Oricare ar fi acum cel a-L SĂU, trebuie grabnic deslușit în lume. O dată pentru cît mai lung timp, ca să nu mai fie părăsire și nevoi în lume.
    Unde-i întunecime claritatea nu-i posibilă și invers, claritatea fugărește întunericul din preajmă. Și cunoașterea SA e posibilă, că întunecimea ni L-o ascuns veacuri multe.
    Înfăptuind nedreptăți doar inconștientul le înmagazinează și ni le oferă spre judecată, la o adică. Iar de nu în timp ni se pare că le uităm, doar ni se pare.
    Pe plan spiritual, se știe în lume o scăzut interesul pentru religii, se simte o apropiere. De o realitate a SA și omenire, parcă s-ar pregăti, așteptîndu-L scuturată de nedreptatea ce încă I se face.