2376.Că răul e mai la îndemînă ca binele

  Cu una cu alta, ne ridicăm și coborîm în viață, valurile ne poartă, interesul. Poartă fesul, nu putem face ceea ce ar trebui, ci de cele mai multe ori. Ce ne vine la îndemînă, și nedrept și ordinar, că răul e mai în dreptul nostru decît binele. Și de multe ori nici nu-l vedem, e dosit de rău, ghemuit. Și părăsiți și fără EL, plătim la o adică de ne sar capacele.
  Că ne comportăm inegal și anormal, muncitori cu bucurie, naivi și preocupați, hotărîți fără speranță, rafinați și neînduplecați. E ființa noastră toată purtată și curtată de influențe ce nu-s pămîntene. Ajungînd unde nu ni-i voia, asta sîntem pînă ne vom găsi calea. Că minte avem și am putea multe dar neîndreptați și fără EL, nu știm ce trebuie încă.
  Ne trebuie, cum se zice un bilet de intrare, ce-i comportarea noastră cumsecade. Între oameni și să-L știm bine Cine E și altă menire vom avea în lumea aceasta încă. Și cu-n folos ce nici nu ni-l imaginăm, în CER se știe și ne așteaptă îndrumările. Fiecăruia doar să ne învrednicim cum trebuie să fim cu toții. Asta-i cheia, să fim cu toții angrenați în schimbarea corectă nouă și EL cum ne vrea.