1748.Doar s-o prinde de nevoia de a-L zări

   Ce să dea omul pentru tot ce i s-o dat de SUS, nimic, vrea el, că-I de SUS interesul. Nu el s-o cerut, ci-i azvîrlit în lume, răzbate omule, pa și ne mai vedem...! da de unde, că-i pe arătură și EL nu-l vede bine, îl așteaptă-n calea SA. Îi tot face semne în toate felurile doar s-o prinde de nevoia de a-L zări ca un reper.
   Orientativ și salvator că-l umflă vînturile nevoilor nătînge și-l duc hăt departe. Fără cale de întoarcere de nu se ia după EL, ca un far la țărm, să nu mai calce-n străchini și să le plătească de noi. Tot mereu de mii de ani în negura nedreaptă a lumii. De se va dezmetici va da socoteală și va da și de îndreptarea mult trîmbițată.
   De nu înfundat în datorii strîmbe, zbaterea-i degeaba de nu-L știe a afla și chema în ajutor. De vede că nu-i zărit, ori e prea jos față de malul abrupt al cumsecădeniei, să se întrebuințeze serios și sincer. Că se vede treaba că EL și-o mai pus mintea cu neamul nedrept al său și răsplată n-o primit. Ci renegare și ignorare de nedrepți ce lumea-i plină și plătesc în părăsire.
   Așa că stați strîmb și judecați drept, ce-i de făcut în încurcătura ce vă aflați. Nu-L mai ignorați defel, ci abordați-L cu încăpăținare mereu și interes crescînd. Nu stați cu mîinile-n sîn, ci îndreptați-vă cum puteți cum nu puteți, curaj, de a vă fi bine, vouă și familiei voastre în continuare. Fiți responsabili!