Cînd pornim la drum să fim convinși de propriile opinii, nu cu a altora pe care nu le împărtășim. Deci fermitate și claritate demnă întru totul în ceea ce ne privește. Nu să umblăm cu cioara vopsită, că nu mai ține. Trebuie să ne revenim a fi cum trebuie odată pentru totdeauna. Și de nu știm, nu-i o rușine, să ne regăsim cum considerăm că trebuie și pe urmă....
Că vine și vremea cînd intră zilele în sac și de nu sîntem cum trebuie, e bai. Și ne pare rău că nu ne-am dezmetici la timp, greșind cărarea cu o înfundătură hîdă. Încă din copilărie și tinerețe se pun bazele vieții, de apucăm și atunci, să nu dezamăgim. Nici Înaltul CER-ului și nici oamenii, ci știind cu pornirea corectă în noi, s-o urmăm.
Totuși să repet, cînd nu reușim în viață în fața SA în primul rînd și poate și-n lume. Dezamăgiți, înfrînți, coborîm în străfundurile neputințelor umane, nemulțumiți. Rateuri sîntem fără scăpare și știm, asta-i nevoia și nici atunci nu ne vine în cap salvarea. Asta-i adevărata tragedie neîmpăcată și simțită și de restul, la fel de neputincioși.
Numai o minune ne mai îndreaptă și-i posibil, să știm îndreptarea firească oricînd de făcut e posibil. Doar să ne învrednicim a o înfăptui și preda și altora s-o afle neapărat. Altfel degeaba s-o întîmplat, dar nu s-o întîmplat, ci-i programare fermă de SUS știută. Cu noi e mai greu, de dat la cale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu