1769.Copii ce nu ajung mari, lovind în familie de SUS

   Sîntem ademeniți în viață și de intrăm în hora existenței. Că nu avem de ales! Nu toți, că unii nu au permisiunea de SUS, din cauza unei familii datoare LUI. Și care mai are de tras barca pe uscat, pînă se reabilitează în fața SA. De asta nu are ursu coadă și vulpea prea lungă. Copii ce nu ajung mari, că se duc de timpuriu, lovind în familie, de pricepe că-i datoare SUS? Și să caute îndreptarea și aflatea SA corectă.
   În continuare să-L mulțumească, măcar cît de cît. Vor simți de vor și nu-s nedrepți în continuare, părăsiți și plătind continuu. Pînă la o adică, cînd de vede că nu-I înțeles defel, schimbă foaia. Că are pe ales, de nu știm noi mai nimica, că nu vrem să-L cunoaștem încă. Și cînd va fi acel timp, ce de informații vom afla că ne va zăpăci trăirile.
   Nu va fi chiar așa, că se va îngriji din vreme de toate cele, că noi nu-L știm mai deloc. Dar unii vor simți dușul rece în plin, nu că se vor răcori, ci dezmetici cît le va permite mintea. Că avem limite și-n timp domol se pot afla de toate cîte-s nevoie. La nivelul fiecăruia în bine și util să-și ducă viața, cunoscîndu-L de astă dată. Din ce în ce mai desăvîrșit, cît vom merita și putea înțelege.
   Tare greu, foarte greu ne trezim la realitatea SA și să înțelegem nevoia îndreptării. Cerută SUS cu insistență și acum 77 de ani, chiar pe aici pe la noi, prin Petrache Lupu. Dar nu s-o priceput nici atunci mare lucru și nici de atunci încoace.