1792.Că au viața lor, nu, le sînteți părinți cît trăiți

   Mai e ceva esențial în viața asta, creșterea cu responsabilitate a copiilor. Ce se reflectă și asupra voastră cît veți mai trăi, nu scăpați de răspundere. Și orice neregulă de-i cu consimțămîntul vostru o veți suporta împreună cu ei. De vă distanțați de ei, că au viața lor, nu-i adevărat, le sînteți părinți cît trăiți. Și EL pe asta contează și de nu vă ascultă cereți-I ajutorul și-l veți primi.
   Așa fac și eu în nedreptatea asta generalizată și așa iz de independență pe capete. Și nu mă plîng, mă ajută și ei simt ori ba, cu EL am relații cît pot de corecte. Și uneori se văd unele mai deosebite, dar încă-i nedreptatea mai crezută ca dreptatea SA și a noastră.
   Să nu-i lăsăm chiar de izbeliște în încercarea nedreaptă a mass mediei de ai strica. Ci să ne implicăm și noi, pe ici pe colo și cea mai mare contribuție cereți-I s-o aibă EL. Fiți cu încredere doar în EL cînd e de a o lua razna nedreptatea cu voi. Și căutați să fiți și voi cît mai corecți în fața SA și a oamenilor.
   Nu-i dați ocazia răului și urîtului să se amestece în viața voastră, tăiați-vă punțile cu ele. Ignorați-le încercările, nu colaborați, feriți-vă de așa viață și vă va ajuta. Viața e de primejdie și libertatea prost înțeleasă și mai și ne-o descoperit în fața nedreptăților. Într-o societate fără EL, Baza vieții și nedreptatea generalizată în rele înfăptuiri. Nici nu se pot rezultate bune, de nu contribuim să fie.