4190..În desfășurare.

  Cred că ne vom alinia LUI cum vom putea mai acătării, știind de EL și numai de EL de astă dată cu toții. Aflîndu-ne păsul trebuințelor folositoare tuturora în timp și spațiu, nu alandala, ci-n cumpănire și cu acordul SĂU nemijlocit aflat de la o vreme. Nu vă temeți toate netrebniciile le vom uita și altele cum ni-i firescul izbîndei doar cu EL și noi ca lumea.
  În calea construită de la acel moment ce ne va fi să-l trăim cu mirare mare și contribuții pe măsura măreției înfăptuirilor. La tot pasul convenind dreptate, bună înțelegere și pace între noi și EL, Lumea SA în aflare de atunci înainte. Corectă informare va fi și urmările benefice ce acuma par utopii și vise, veți afla că se pot făuri cu noi cum nu am fost vreodată.
  Nu oricum și la nimereală, ci sub o Influență comună tuturora de la acea vreme în desfășurare.

4004...Să nu ne mai lăsăm pe tînjală dezmeticindu-ne

  Se zice și așa și cred, are EL cu noi o socoteală dintotdeauna, însă noi de pe aceste meleaguri n-o știm corect.  Poate ne vom dumiri cu vremea, mai acătării cînd EL ne va comunica mai pe înțelese. Pe îndelete, că încă-i departe de noi și noi de EL și ne apropierea ne costă pe noi vizibil. Poate și pe EL, primesc acuma știrea că da, vom trăi și vom vedea toate la timpul lor firesc de SUS.
  Că noi așa vrednici de a ne croi viața de unii singuri cum am tot dori-o nu-i, încă mai e vreme. Pînă nu-I vom demonstra îndreptarea cerută și susținută cu temei bine învățat. Împămîntenită o relație pe veci cu EL în deplină cunoaștere dată și încă ne dibuită defel. Deci mai e poate foarte multă vreme, doar SUS știindu-se ce ne va rezerva viitorul.
  E bine și noi interesați sinceri de noi înșine, să nu ne mai lăsăm pe tînjală, dezmeticindu-ne.

3987...Chiar să le facă și coarne.

  Cred că mi se va da voie la unele speculații, voi simți la final de am căzut pe adevăr ori ba. Mi se transmite că nu, totuși îi dau înainte, poate reușesc, țineți-mi pumnii! EL după acel episod nefericit destul de tras de păr doar, doar o fi cu lapte și n-o fost să fie. Dezamăgit tare de noi oamenii, tare nerecunoscători în așa lume în care EL s-o tot zbătut. A-i scoate cu basma curată cam orice făceau poporul ales, dar de-i dai nas lui Ivan el se suie pe divan.
  Și cînd o fost prea plin cu necuviințe răbdatul SĂU o dat pe alăturea și și-o întors fața cam cu totul. Și pe lungă perioadă fiindu-i lehamite de noi oamenii în general, cu toate că nu toți îI și greșisem. Dar așa eram atunci priviți, aleșii nu trecuseră proba binelui și aleseseră răul, nevoile. Fiind în afara legii date după așa neținută înțelegere cît ar fi vrut EL de tare, așa o fost amarul era de tras încă și azi.
  Dîndu-le voie la cam ce le trecuseră prin cap omenirii descătușate la nelegiuiri chiar să le facă și coarne.

3874...Nu-i bine, dar așa sînt

  Credința de ai curajul ei mai ales înspre EL, e diferită de cît cred nu știu că nu am încercat altele. Nu m-am priceput și nici nu am vrut, nu am cutezat, chiar sub diverse imbolduri. Mai vechi și mai noi, au fost degeaba, am avut noroc și cu ateismul spațiului comunist. Forțînd un pic nota, că de se afla cele ce mi se petrec cu mine acuma, eram un client al pușcăriilor.
  Și nici priceput de restul religionarilor, un paria de ne integrat și-n necazuri cît vrei. Nu că am noroc, nimica nu-i întîmplare ci așa-s programat să fiu cum sînt. Rău e că nu prea știu bine ce se petrece și de ce trăiesc astea nepricepute încă corect. Ci așa într-o doară uneori la derută, parcă-s pe sîrmă, teleghidat nu știu de ce și asta e, vreau prea multe neîncetat, se vede treaba.
  Redescopăr lumea altfel, dar aveam lumea mea înainte de asta și-i praf, eu greșeam și nu mi se mai permite. Decît așa uneori pe sărite și-nvăț cum pot de regulă noul doar forțat, îndărătnic îs, nu-i bine, dar asa sînt.

3397.Nu-i o vină, ci nu-i timpul

  Cred, dar mie nu mi se petrece astfel conlucrarea cu EL, că ar fi benefică mult așteptata. Apropiere între un oarecare și Divinitate, ca să fie reușită, e găsirea înțelegerii pe măsură la fel de așteptată de ambele părți. O cît de mică nepotrivire e derutantă, surpriza e prea mare, bucuria cît o fi și-n fața celorlalți. E de ne înțeles și victoria, succesul deosebit e o mare deziluzie în timp, dezumflat, patinezi în neștire.
  Într-un domeniu așa de mereu actualitate și totuși de ne priceput încă și nu de acuma. Ci mai dinainte, cred, că de cînd lumea, mi se pare că-i problema nerezolvată deplin. Ca și azi în societatea umană dezindormată, delăsătoare, sătulă de necunoașterea căutată. Dar niciodată pe fază, defazajul ne costă mereu și încă o vrem, cred. Și nu-i cred în mare vina noastră, ori nu-i o vină, ci nu-i timpul.

2621.Urmași ai luminii, dar lăsați zbenguind în neștire

  Inconștientul nu ne apasă, ține mai aproape de EL, oarecum nu știu cum, ci cred. E de aflat atunci cînd ne vom afla dezmeticirea în fața SA, cîndva. Aflînd lumina ce-i dosită de nedreptate și falsa spiritualitate în cîrdășie rea și urîtă. Ne apasă nedreptatea în jos și EL ne amintește să nu ne lăsăm. Că sîntem urmași ai luminii, dar încă lăsați de-o vreme zbenguind încă în neștire.
  Nu căderile instinctuale ne coboară, ci lipsa educației corecte și la timp, eficientă, adevărată. Ce-ți dă demnitate, curaj de viață, integritate, fermitate, claritate în ceea ce ești și vrei să fii. Și să refuzăm trăsnaia cu învățarea suferinței, ci să ne slobozim din neputința de a-L ști corect. De asemenea cum ne dorește EL și-ntre oameni cumsecade să fim cu binele în față.
  Pătimirea ni-i dată doar să ne dezmeticim fiecare în dreptul SĂU, că-I sîntem datori nu în colectiv, ci cel mult familial. Fiecare în dreptul său cu EL are de furcă și să ia aminte cu atenție mare și răbdare.

2594.Se comportă înfricoșați de orice nu pricep

  Nedrepții răsfățați îs dublu neisprăviți, unii nu-i cred pe cei părăsiți și în nevoi. Că-s rătăciți din calea LUI și imorali, dar ceilalți nici o aflare corectă nu caută. Ci se comportă înfricoșați de orice nu pricep, că nu-L au în vedere. Căutînd tot un soi de lumesc, că au de unde alege așa deșănțată omenire. În dezordine depravată, imorală, închinătoare la necurați stră-morți.
  Durerea să aibă mereu dreptate, o nerozie,  numai cei  drepți în fața LUI și cu bun-simț între oameni. Se cade să aibă dreptatea de partea lor, ceilalți în suferințe ori ba de-s nedrepți așa-s. Condiția e să se înfiripe în ei nădejdea de îndreptare între oameni și-n fața SA. Altfel e ratată ocazia cu durerea, desnădejdia și alte necazuri, ce-s date să ne dezmeticim în fața LUI, cum trebuie să fim.
  Că și la noi zilele astea-s aniversate zilele revoluției, ori ce-o fi fost atunci la noi? Dar nu se gîndește nițel, că ni s-o dat necazul acela doar ne vom îndrepta. Dar după cum se vede e și mai rea între oameni comportarea și tot fără EL.

2287.Și continuă încă vreme, cine știe cît?

   Nu ne rămîne decît să vedem nedreptatea și alte rele ce-s cu noi prezente azi. Și să nu putem critica decît parțial, asta e deocamdată cred. Să ne îndreptăm noi înșine mai întîi e cazna, că lupta cu sinele-i grea. Și continuă încă vreme, cine știe cît?
  Și nu-i așa că vom fi decepționați de o viață trăită, că-s și bune și rele, e evident, oameni sîntem. Greșim, dar avem și bune, că altfel nu sîntem, așa ni-i dat o luptă, o  înțelegere, un compromis continuu. E mai greu decît credeam, de fapt nu credeam, mi s-o impus și caut să văd ce iese. Nu prea știu, poate la revedere, voi fi mai cu picioarele pe pămînt.
  Nu-i corect să fiu nemulțumit, am făcut ce am crezut că-i corect și cu EL, cum m-am priceput. De fapt EL mai mult ca mine, că-s nepriceput în relațiile astea înălțătoare, cine știe?

2034.Că EL te ajută în cazuri extreme cu minuni

    Cred, pentru că o mai trăiesc și eu prăbușirea spirituală, se zice că te aduce cam la fel la desnădejdia. Celor în suferință fără speranță de însănătoșire, condamnații definitiv, părăsiții SĂI de tot. Și față de asemenea persoane de regulă nu ai nici o posibilitate de ajutor, de încurajare. Și totuși se poate de încerca marea cu degetul că EL te ajută în cazuri extreme, cu minuni. Condiția e să crezi cu tărie în acea posibilitate și se realizează, eu am trăit-o cu succes .
   Ateii ce se respectă prin cultură și știință înaltă, nu-L, mai pot nega, știu de EL. Nu au cunoștințe prea în temă spirituale, dar știu că-I ceva Necunoscut și inexplicabil. Un ceva de care se dă cînd intreprinzi peste normalitatea cotidiană și avîntat în cunoaștere. Ce te ajută ori te împiedică inexplicabil, dovedit nedovedit ci simțit, ca o minune.
   Acolo unde știința nu-ți dă voie la așa ceva, de interpretat inexplicabilul contorizat.