4181..A existenței

  E oarecum în ființa feminină mai ales o dualitate mai accentuat diferită de a bărbaților în general. Înspre o informare mai să zicem spiritual-inconștient, dar nu-s informații curate, ci mai curînd influențe, bănuieli, lăuntrice presimțiri. În ajutorul totului ce-l formează spiritul, gîndirea și trupul, o închegare prielnică vieții pe Pămînt în condițiile date de pînă acuma.
  Totul acesta ce-i omul prin viață trecător ori ba, nepăsător ori cu priința preconizată de SUS cîndva. Și de curînd, cînd apucăm și să trăim datul nu la întîmplare, că-i bai de ne închipuim așa nerozie. Ci strașnică programare la amănunte ce poate nici nu ni le imaginăm luați de valurile neputințelor cultural-sociale și religioase.
  Înstrîmbîndu-ne rău de tot din calea dată și ne conștientizată mai defel în așa nelegiuire și falsă abordare a existenței.

3874...Nu-i bine, dar așa sînt

  Credința de ai curajul ei mai ales înspre EL, e diferită de cît cred nu știu că nu am încercat altele. Nu m-am priceput și nici nu am vrut, nu am cutezat, chiar sub diverse imbolduri. Mai vechi și mai noi, au fost degeaba, am avut noroc și cu ateismul spațiului comunist. Forțînd un pic nota, că de se afla cele ce mi se petrec cu mine acuma, eram un client al pușcăriilor.
  Și nici priceput de restul religionarilor, un paria de ne integrat și-n necazuri cît vrei. Nu că am noroc, nimica nu-i întîmplare ci așa-s programat să fiu cum sînt. Rău e că nu prea știu bine ce se petrece și de ce trăiesc astea nepricepute încă corect. Ci așa într-o doară uneori la derută, parcă-s pe sîrmă, teleghidat nu știu de ce și asta e, vreau prea multe neîncetat, se vede treaba.
  Redescopăr lumea altfel, dar aveam lumea mea înainte de asta și-i praf, eu greșeam și nu mi se mai permite. Decît așa uneori pe sărite și-nvăț cum pot de regulă noul doar forțat, îndărătnic îs, nu-i bine, dar asa sînt.