4062...Utile în aflare atunci doar.

  Nu-s chiar irecuperabili defel, mai e speranță de mai bine și cu noi așa deja înrăiți. Că n-au intrat zile-n sac, mai e cale lungă să ne-ajungă, cu EL alăturea, vom trăi și vom vedea. Știți în biblie se mai întrezărește o vreme cu minciuna de isus cînd va dăinui altfel lumea. Aiureli de doi bani, în realitate EL, Dumnezeu Tatăl Ceresc, va reveni în lumea oamenilor tereștri.
  Or mai fi poate și altfel aiurea-n univers oameni, doar EL știind și-n acea revenire. Dumnezeiască omenirea se va desăvîrși ca entități date, atunci aflîndu-ne cu adevărat. Menirea de a fi ceea ce încă nu putem ști și nici nu visăm, spiritualitatea. Jucînd un rol ce nu-l deslușim încă înspre întregirea noastră, ducîndu-ne la bune în sfîrșit aflînd un altfel de trai.
  Pe vătrai oarecum, bucurîndu-ne dar cum trebuie, datori Făptuitorului în conlucrare demnă și în noi perspective utile în aflare atunci doar.

2826.Nu avem cu ce ne mîndri bun și util în spate

  Omul e slobod la multe să le dea glas, de încredere și formă de speranță în viață. E de știut însă să ne abținem de nu avem cu ce ne mîndri bun și util în spate. Căutîndu-ne moralizarea faptelor și vorbelor, cu bun-simț între oameni și-n natură. Conviețuid cum ni-i dat a fi, corect știindu-L, respectîndu-I cerințele către noi. Transmise de veacuri multe și mai recent și încă ocolite.
  În schimb ura și răutatea răzbate mereu între oameni, stricîndu-le rostul în lume. De a fi cumsecade și întreprinzători în bune condiții omenești, a ceea ce trebuie să fim. Nesupărați ci îndreptați în conlucrare unii cu alții, cu respect și bunăvoie. Cît se poate, fiind serioși în a ne construi viața fără a aduce atingere celorlalți. Toleranți cu noi înșine și cu ceilalți, conștienți mereu de rostul nostru în lume.
  Nu ne place să fim aflați, cum sîntem, și de cele mai multe ori nici singuri nu ne știm. De ce sîntem în stare, cînd e la o adică și vrem să ne cunoaștem, nu ne place. Că aflăm ce am uitat și-ncepe, se impune schimbarea bună, care iar e dificilă.

2034.Că EL te ajută în cazuri extreme cu minuni

    Cred, pentru că o mai trăiesc și eu prăbușirea spirituală, se zice că te aduce cam la fel la desnădejdia. Celor în suferință fără speranță de însănătoșire, condamnații definitiv, părăsiții SĂI de tot. Și față de asemenea persoane de regulă nu ai nici o posibilitate de ajutor, de încurajare. Și totuși se poate de încerca marea cu degetul că EL te ajută în cazuri extreme, cu minuni. Condiția e să crezi cu tărie în acea posibilitate și se realizează, eu am trăit-o cu succes .
   Ateii ce se respectă prin cultură și știință înaltă, nu-L, mai pot nega, știu de EL. Nu au cunoștințe prea în temă spirituale, dar știu că-I ceva Necunoscut și inexplicabil. Un ceva de care se dă cînd intreprinzi peste normalitatea cotidiană și avîntat în cunoaștere. Ce te ajută ori te împiedică inexplicabil, dovedit nedovedit ci simțit, ca o minune.
   Acolo unde știința nu-ți dă voie la așa ceva, de interpretat inexplicabilul contorizat.