4190..În desfășurare.

  Cred că ne vom alinia LUI cum vom putea mai acătării, știind de EL și numai de EL de astă dată cu toții. Aflîndu-ne păsul trebuințelor folositoare tuturora în timp și spațiu, nu alandala, ci-n cumpănire și cu acordul SĂU nemijlocit aflat de la o vreme. Nu vă temeți toate netrebniciile le vom uita și altele cum ni-i firescul izbîndei doar cu EL și noi ca lumea.
  În calea construită de la acel moment ce ne va fi să-l trăim cu mirare mare și contribuții pe măsura măreției înfăptuirilor. La tot pasul convenind dreptate, bună înțelegere și pace între noi și EL, Lumea SA în aflare de atunci înainte. Corectă informare va fi și urmările benefice ce acuma par utopii și vise, veți afla că se pot făuri cu noi cum nu am fost vreodată.
  Nu oricum și la nimereală, ci sub o Influență comună tuturora de la acea vreme în desfășurare.

3918...În viața fără rost clădită

  Oare, așa om fi fost alungați din fața SA, ca necuviincioși, cu toții am aflat o tîmpenie? Drept credință, și EL ne-o permis-o, cred inițial ca o probă de probă și acuma. Nelegiuita s-o tot umflat și-i contra SA pe față, mai mult minte că-i cu EL. dar de unde. Minciuna o rămas tot minciună în fața SA și a noastră cei ce îL știm corect în aflare.
  Umfarea se tot accentuează  cu trecerea vremii de nu-și mai încape în pene prostia. O tot prostit lume nu glumă, naivii i-o strîns de pretutindeni, la o grămadă. De manevră-n tîmpenii fără EL și noi neaveniți în așa dezmățare, circ spiritual. Vrăjîtorie, hocus-pocus nu așa chiar ca la circ, dar e un circ mai elaborat. Ci magia prostiei fără EL, lăsată încă de SUS, să încerce lumea de rîpă.
  De minte nu-i ci inconștiență, delăsare, că-I destul de ascuns și plata-i peșin. În viața fără rost clădită pe fărădelegi, netrebnicii, nedreptăți, imoralități și restul.

3392..Încă o vreme, lăsați să ne dezmeticim fiecare

  Să nu te mai atingă nedreptatea lumii, a societății, a apropiaților, ce-s cu toții. În cîrdășie nerușinată între ei și-n fața SA, cu părăsiri și necazuri pe măsură. Noi cu ale noastre îmbunătățiri continui, cum putem mai bine, aflîndu-ne calea corectă. Demnă de oameni cît mai înstrăinați de lumescul ăsta afînat de neputința îndărătnică.
  De a fi cu adevărat ceea ce trebuiește pe acest Pămînt dat să-l cunoaștem cumsecade. Aflîndu-ne locul cuvenit în pace și liniște, omenește între noi și-n fața SA. Cum ne tot cere, comportîndu-ne deocamdată în așa nelegiuire ce I se face și nouă. Cît mai acătării posibil, ignorînd demersurile hîde, fățarnice, urîte și rele ale nedreptății.
  Căutîndu-ne vrednicia în așa nevrednică conviețuire încă o vreme, lăsați să ne dezmeticim fiecare.

3010.Ne umbrind bunele relații cu adevărat umane

  Că nu gîndim cînd le avem de tras cu toții, e firesc îI sîntem supuși de vrem ori nu. Dureros e că nu pricepem defel ce și cum, atîta-I de dificil și de ne găsit cum trebuie. După noi, că altele or fi cerințele ce ne depășesc, o fi dar de ce se încurcă cu noi? Așa limitați în toate cele ce-s aici firești și nefirești LUI, de ce? Nu-I sîntem pe măsură, nici nu-L respectăm îndeajuns, îL negăm.
  Și pe noi în legătură cu EL firesc cît se poate, de regulă nu știm mai nimica ce trebuie. Claritatea ne lipsește în relațiile cu EL și noi, îmbîcsiți de trufia neputinței adevărului nostru și al LUI. Îngemănate și ne cunoscută-i și una și alta din varii motive ne dorite a se afla corect. Că-n sinea noastră fiecare-i ascuns, obscur, dar prezentîndu-ne deschiși între oameni.
  Cumsecade ne umbrind bunele relații cu adevărat umane ce trebuiesc menținute. Și față de EL, chiar de-I ascuns nouă, toleranți, că și EL nouă ne tolerează multe.