2844.Cu cît suferim mai mult, devenim mai buni

  Deci e foarte greu să fim cum trebuie, e un echilibru în cunoașterea de sine și modestie. În morală și imorală, în a ne comporta firesc omenește cît de cît și sfințenie. Și suferința e totul, cu cît suferim mai mult, devenim mai buni, îngăduitori. Și omenoși, manierați cît pricepem, dar cumsecade între oameni sigur și poate și mai veseli.
  Bucurîndu-ne de viață într-o manieră negustată de alții, cunoscînd necazul. Adorăm bucuriile, viața ni se pare și mai frumoasă de cît e, e o încercare grea trecută. Și nu ne-o mai dorim, nici altora s-o afle, că te poate și închide în tine. Să nu mai poți simți nimica, niciodată, te-ai ofilit de prea aprigă încercare. Viața ți-o fost prea puțin prielnică firii tale limitată de cîte doar CER-ul știind și totuși.
  Te-o încercat, asta e nu-L știm mai defel și nu-L pricepem ce vrea de la noi încă. E încă îndepărtat și noi prea apucați în toate cele, am vrea să fim să știm. Nesătui de EL, ni se dă cu țîrîita, ca un prea scump medicament să nu ne îmbătăm, stricăm ceva.

2618.Răscolitoare de amintiri neplăcute deochiaților

  În cursa îndreptării se menționează și cunoașterea de sine, și nu-i la îndemîna fiecăruia. E uneori răscolitoare de amintiri tare neplăcute pentru unii mai deochiați. Și totuși trebui și acest duș rece de dezmeticire corectă. Unde inconștientul ne trezește la realitatea crudă de adevăruri și a dreptății susținute ferm și clar.
  E de mers în vîrful picioarelor prin noi înșine, să nu ne deranjăm decît cît e nevoi cu demnitate. Că se poate deraia de la traseu și porni năvalnic contra ta însăși, ratînd îndreptarea. Și cantonîndu-te în nevoi proprii, cu tine însuți de furcă dezechilibrat. Ființa omului e o construcție destul de fragilă în anumite contexte, e de stat strîmb și gîndit drept, să nu-ți frîngi gîtul.
  EL ne lasă să progresăm în orice domeniu, ce nu-L atinge oarecum în Esența SA. Noi nu știm mai nimica despre EL și spiritualitatea SA Universal valabilă oriunde. Cu legi și doctrine încă în aflare nouă, cînd va fi să fie.

2331.Aflîndu-ne calea demnă, cu adevărat de urmat

  Întîi de toate ni se cere cunoașterea de sine, corectă, deplină, nu-i ușoară. Și doar după aceea cu îndreptarea sîntem porniți a face minuni cu noi înșine. Aflîndu-ne o cale demnă și cu adevărat de urmat înspre îndreptarea cerută. Mai e de aflat despre EL ce se poate mai corect, mulțumindu-ne doar cînd îL vom simți cum trebuie. Că-i multă nedreptate la adresa LUI, s-o aflăm și înlătura, aflîndu-L corect.
  Mulți nici nu-și dau seama cît îs de nefericiți îs și ce trebuie să facă să-și revie. Poate niciodată nu au aflat bucuria împlinirii, fericirii, trebuie s-o învețe cu răbdare. Și tenacitatea curajosului începător în îndreptarea firii și împrejurimilor. Tăind toate punțile nedreptății agresive, toate legăturile cu fărădelegea, răutatea și urîtul.
 Doar cu binele și dreptatea și calea LUI înspre aflarea vieții cumsecade, ni-i salvarea.

2101.Eul să-l avem aliat, e greu o vreme

   Cînd ni se dă ocazia de îndreptare, timpul acela, trebuie cunoașterea de sine. Prima dintre consecințele schimbării dorite SUS, eul să-l avem aliat, e greu  o vreme. Că am cam greșit și ni se impune revenira la normalul dinainte, prin renunțări. Și cîte altele de nevoie să le înfăptuim înspre bine doar, îndreptîndu-ne continuu.
   O vreme sinele te pune obligatoriu să-ți revizuiești viața, îndrepți greșelile de orice fel. După care sînt și perioade cînd ai parte și de imbolduri la greșite porniri. Te încearcă, trebuie să-i reziști, înfrînarea, respectarea regulilor morale. Ce ție nu-ți place altuia nu face! Ci doar binele și utilul, să-l ai în vedere cît mai ești, ca să mai fii cu bine.
   Ai parte și de încercări de SUS, cărora trebuie în timp să le reziști, chiar de mai întrebi. Cum de-i posibil, că doar ești pe calea cea bună, asta e, așa se vrea întărirea noastră. În caz de nevoie să-i putem face față, pe sigur, în favoarea LUI, orice ar fi.

1808.Te știe mai bine ca tine, cu bune și rele

   Începem schimbarea ce ne-o pretinde EL nouă și prin cunoașterea de sine. Nu-i prea ușoară, e nevoie de o împăcare cu ființa ta într-o altă comunicare. Nu cea obișnuită, ci să te cunoști prin interior, e o caznă de provocare a ceea ce e în inconștientul tău. Și care te știe foarte bine, cu bune și rele, mai abitir ca tine, care le-ai uitat.
   Și ți le scoate în față să le dregi, cum ? Descurcă-te în fața SA și a oamenilor. E vai și amar, cu multe probleme uneori de descifrat corect, de rezolvat cu bine. Și-i greu, dar nu-L interesează, o rupi cu realități urîte și rele și te schimbi, asta e! Loc de întors nu-i, ci continuarea îndreptării cerute SUS și conformarea, că asta e linia dată și trebuie.
   Aceste curățiri ale ființei din interior, că exteriorul trăirile zilnice le știm. Deci să ne obișnuim din cînd în cînd e ca și de-o vacanță de refacere cînd avem nevoie. Așa  și cu aducerile la zi a îndreptărilor ce așteaptă în noi nedrepte intim, uitate, să le facem bune. Și utile și pentru ceilalți de se poate, așa ne vrea EL cît mai curați în bine.
   Și ce va urma cînd vom fi mai aproape de o cale comună cu EL printre noi, cred. Ori în orice caz mai aproape să-L simțim, în îndrumarea necesară schimbării programate de mult tare.