2844.Cu cît suferim mai mult, devenim mai buni

  Deci e foarte greu să fim cum trebuie, e un echilibru în cunoașterea de sine și modestie. În morală și imorală, în a ne comporta firesc omenește cît de cît și sfințenie. Și suferința e totul, cu cît suferim mai mult, devenim mai buni, îngăduitori. Și omenoși, manierați cît pricepem, dar cumsecade între oameni sigur și poate și mai veseli.
  Bucurîndu-ne de viață într-o manieră negustată de alții, cunoscînd necazul. Adorăm bucuriile, viața ni se pare și mai frumoasă de cît e, e o încercare grea trecută. Și nu ne-o mai dorim, nici altora s-o afle, că te poate și închide în tine. Să nu mai poți simți nimica, niciodată, te-ai ofilit de prea aprigă încercare. Viața ți-o fost prea puțin prielnică firii tale limitată de cîte doar CER-ul știind și totuși.
  Te-o încercat, asta e nu-L știm mai defel și nu-L pricepem ce vrea de la noi încă. E încă îndepărtat și noi prea apucați în toate cele, am vrea să fim să știm. Nesătui de EL, ni se dă cu țîrîita, ca un prea scump medicament să nu ne îmbătăm, stricăm ceva.