2298.O lume în derută și derivă și fără EL

  Avem de învățat în viață mereu și să ne cumințim cînd e timpul, nu să ne prezentăm vieții nedrepți. Ci nu numai cu carte, ci în primul rînd oameni adevărați, că acuma nu-i așa. Se vede, netrebnici la greu peste tot, o lume în derută și derivă și fără EL. Asta-i durerea mare, încă fără morală și bine, ci nedreaptă, urîțită, rea, invidioasă și puturoasă, ce mai trebuie? Vai de noi cum ne prezentăm Universului SĂU, noroc că ni-i cale barată și lor la fel, că-i chiu și vai, nimic bun de capul nostru.
  Că-i de judecat pe oricine nu după căderile și nevoile suportate, ci după înălțătoarele adevăruri reușite, e de văzut. Da așa nu avem cu ce ne lăuda, josnicii și imorali, puși pe căpătuială și înjosirea tuturora în frunte cu ei. De spiritualitate nici vorbă, nu o cunoaștem, ne-o ascuns-o a o mirosi măcar, n-o merităm cît timp îL ascundem lumii. Cînd ne vom învrednici cum trebuie în fața SA și a omenirii cumsecade, drepți, curați, fermi și clari, se va mai putea discuta. Pînă atunci, muhaielele trebuiesc curățate și călcate, că ziua aceea vine, cînd?
  Nu vă doară capul, că și așa nu-i mare lucru de el, săracul, gol, ușor de dus, nicăieri, rateu, aici e problema pînă cînd? Că ni-i calea spre CER, călcînd prin viață cu viață, nu în nereguli mereu ci să ne vedem de treabă, ca oameni dați. De CER, să fim pe Pămînt  folositori nouă și celorlalți, nu să-i facem degeaba umbră, ca acuma, ci să ne îndreptăm firesc. Că sîntem așteptați trebuincioși de ceva vreme.