3988...Chiar de mai pare uneori.

  Și azi, și-n CER cu timpul s-o obișnuit cu așa tărășenii în așa hal că-n ultimile nu demult. Inițiative de SUS părea că li se cam cînta în strună fărădelegii date cu strășnicie la începuturi. Nu știu cum urma să fie, dar de o vreme EL și-o revizuit atitudinea oarecum. Eram tot struniți și atenționați că-I greșim și nu-L ascultăm, dar ne durea-n pix.
  EL acolo SUS, socoteam noi și noi aici jos chiar ne obișnuisem cu așa pățanii. Individuale ori colective dărîmătoare de vieți după socoteli ce nu le știam dar așa-i viața. Tot ziceam și de EL nici vorbă să ținem cont, încăpăținați îi dăm și azi tot înainte. Chiar de ne merge ca la spînzurați, nelegiuirea-i grea povară, omenirea fără EL, EL nu ne iartă.
  Chiar de mai pare uneori, se strînge lațul tot mereu și de nu sîntem mai atenți o tot sfeclim!