3190.Concomitent nici de EL să nu uităm, acordîndu-I întîietate în ceea ce sîntem, cum putem omenește

  Mai bine plătim, ne-am învățat că sîntem de ne îndreptat, să ne învățăm a suferi. Și să ne așteptăm la moarte oricînd, pacea și liniștea să n-o căutăm, că n-o merităm. Ci doar relele și urîtele comportări ce le dăm și le primim, o încîlceală de neputincioși. Și EL din CER, se miră că avem totuși minte dată și nu o folosim în bine, util și frumos.
  Da într-adevăr totul se plătește, de nu ești cum trebuie, nu extraordinar, sfînt. Dar pe acolo un om de înțeles cît de cît, abținut de la urîte și rele vorbe și fapte. Potolit și cu atenție la EL, ce-ți cere, că nu luna de pe cer, ci omenește să fim. Între noi toți, cu bun-simț, binele și utilul în vedere mereu și de nu ne reușește, sincer să ne pară rău.
  Și ulterior mai atenți să dibuim omenia a o adopta regulă de viață și altă cale vom afla. Concomitent nici de EL să nu uităm, acordîndu-I înîietate în ceea ce sîntem, cum putem omenește.