3869...De mai demult tot neștiută

  E chiar foarte greu să-I fim în față cum ne vrea și-ntre oameni de asemenea. Și astfel și EL ne ia la rost și plătim la o adică, care se poate să fie mereu. Cît ești de nu mai știi binele și mulțumirea deplină și de durată, ci deruta, îndoiala. Ușor de luat pe altă cale ce nu-i cea bună și de tras nevoile vieții. De nu mai întrezărești salvarea tu și ai tăi cît îi în dreptul fiecăruia.
  Chiar de crezi că-L știi și respecți nu-i deajuns de nu-L mulțumești și nu știi. Ce-i de făcut în așa lume de cînd lumea o tragem barca pe uscat în neștire. Oare pînă cînd și de ce, nimeni nu știe, așa ni-i vremea  și asta e de mai putem fi? Unii pot într-un fel alții altfel și nu știm de ce și pentru ce, e o neputință armonios. Desăvîrșită-n în dezordinea finală ce încă se tot așteaptă de mai demult tot neștiută.
  Dezordonat te afli în fața LUI și dezinformat cît încape de ai tras și degeaba crezi.

3201.EL avînd nevoie de toți cei buni și cu adevărat cum trebuie în fața SA

  Ni-i foarte greu, așa-i dată încercare, de regulă n-o parcurgem demn, cum ne dorește EL. Ne pierdem în nimicuri, în supraevaluări nedrepte, străine de EL și noi cu Lumea LUI. Ci înstrăinați, îndepărtați de îndrumările SALE, să nu ne spurcăm cu priviri în lumea de dincolo. A morților, a suferințelor aidoma celor pierduți, irecuperabili, ce EL i-o părăsit în ghiarele cumplitelor suferințe.
  Deznădejdii și dispariției ce urmează firesc, dacă minte nu-i, și-I întoarcem spatele. Moartea ne așteaptă cu tributul prostiei neplătit, și-l ia singură, de te aștepți ori ba. De vrei ori nu, după cum ziceam, de nu-i cap e vai de viața ce e și nu e, un de-a v-ați ascunselea. Deschizător de minți, de are cine pricepe și nu-i încuiată priceperea, îndărătnicia.
  De a nu fi cum trebuie, ci cu fundu-n sus, și sub teribile nedrepte influențe negative. Răutăcioase, poate din dezinformarea dusă de nedreptatea ce ne tot încearcă. EL avînd nevoie de toți cei buni și cu adevărat cum trebuie în fața SA.