4360..Biata de ea.

  Să nu ne irosim degeaba-n lume, cu ale lumii neajunsuri pur trecătoare, chiar de ne ademenesc destule desfrîuri coborîtoare. Coborînd din sfera dată nouă spre continuă înălțare și noi prostiți de cîte exemple prost înțelese, ce-s pe lume doar să ne încerce. Și cum vedem asta? În generații, de nu sîntem destul de destupați la minte să ne știm interesul, firescul uman, convenția pentru care sîntem pe aicea.
  Da! o înțelegere făcută Acolo, doar Acolo, cu noi doar în proiect de reușită înălțătoare, ființă ce încă nu ne dăm rînd a-L dezamăgi. Și nu oricum ci cît mai rău căutăm neputința de a fi oamenii dați și nerealizații pășind mîndri de nelegiuirile ce curg gîrlă. Între noi, natură și fără EL tocmim nepriceperi de cînd lumea, ticluite de-L punem în posturi foarte neplăcute, de ne tot amînă.
  Convenita și încă ne pusa în practică conlucrare benefică tuturora, încă-i departe acea desfășurare, biata de ea, și noi ca și restul răzgîiați.

1704.De asta avem ce avem și nu ne place

     Ne atrage viața și a viețui, dar în curînd ne dăm seama de neajunsuri și suferințe . De frica nevoilor numeroase și teama de moarte ce ni se pare normală. Toate necazurile mari și mici ni se par normale, că toți se plîng de ele. Și nu știm un capăt, că facem de toate numai că nu scăpăm de rele și urîte trăiri. Existența LUI nu-i cunoscută bine în lume și de asta avem ce avem și nu ne place.
     Deci dulceața vieții ni-i trecută pe sub nas, un timp, iar pe urmă devine amară existența.  Și nu mai sîntem tolerați pe Pămînt ci fugăriți, hăituiți în părăsire. Se zice că de prea de sus sîntem tratați de EL, dar o venit și printre noi și degeaba. Nu se prinde de noi, preocupările LUI, de a ne îndrepta cu bine și să-L știm măcar.
     Ni se par grele și nu-L ascultăm și de asta n-are ursu coadă și vulpea prea lungă. Dar noi nu pricepem nici de bune nici de ne-bune. E vai de noi, dar la cale nu ne dăm, nici în ruptul capului. Și nu pricepem nimic din viață, că-i și scurtă și grea, pentru nedrepți.
     Iar de drepți prea puține se știu, nu-s printre noi și cei ce ne conduc, îs mai răi ca noi. De la cine să înveți, dacă minciuna și fărădelegea-i sus tare și mare și nu-i capăt cu ea. Ni se pare că nu ne vom reabilita niciodată cum trebuie în fața SA. Și așa o vom mai tîrîio încă mult și bine, vai de noi că nu-i bine deloc și altfel nu știm.
    Fiecare își vede de ale lui bune și rele și direcția e greșită și nu se întrezărește. O cotitură, o scăpare, o îmbunătățire măcar s-o pricepem clar și ferm.