2274.Nu fățiș, ci cooperează luînd din speranță

  Lucru curios și nu de acuma ci de mai multă vreme văd, că cei de treabă nu se împotrivesc. Fărădelegii, minciunii, nedreptății, ci conlucrează oarecum distanți. Dar nu se codesc fățiș, mai și cooperează stricînd  din speranța de mai bine. Că ei sînt sîmburele de seriozitate în muncă și prin ea și adevăr și dreptate. E un lanț de legături ce ne apropie de îndreptarea firească începînd cu moderații.
  Dar e nevoie de curaj neîngrădit, și cei cumsecade nu-s cu așa ceva. Împacă și alba și neagra, și nu-i adevărat și nu poți amesteca răul cu binele. Ci-i de pus piciorul în prag, pentru limpezirea apelor și căutarea făgașului corect, promisiunea de mai bine. Și căutarea SA și ținerea de dreptatea, ce-i lipsă și înfăptuirea ei fără întîrziere.
  Că nu-i ușor lucru se știe, dar trebuie ceea ce ne cere EL de SUS, că altă cale nu-i. Și de ne mai învîrtim în jurul cozii, c-o fi c-o păți, o putem încurca cu EL, că se satură de amînările noastre lașe. Și vom cunoaște iar necazul și nevoia, urgia și suferința. Desnădejdia și lipsa de perspectivă bună, ci tot înspre moarte și nepriceperea vieții mereu.