3684..De dorim să conlucrăm cu Divinitatea

  EL ne părăsește și ne încalecă suferințele, să ne vie mintea la cap, că-I greșim. Și să ne îndreptăm între oameni, acătării să fim și de EL cu respect urmîndu-L. Nu că gata am suferit, am cunoscut suferința, am absolvit-o, am depășit-o și am scăpat. Sîntem salvați, ispășiți nici vorbă, e doar o atenționare ca ori care, la care EL ne tot supune.
  Doar om ține cont de ea și nu-i nici prima, nici ultima dintr-un șir de altele. Ce poate nu le-am băgat în seamă, nedrepți și fără EL, nici nu-i greu să continuăm viața. Nepăsători necunoscători de EL și noi cum ar trebui să fim între noi și față de EL. Dar de EL se știe prin lume și-i de aflat de vrem îndreptarea s-o aflăm. Cum trebuie și la timpul oportun, simțit în timp, de dorim să conlucrăm cu Divinitatea.

2251.Anihilîndu-ne unii pe alții, că nu-i cum trebuie

  Că fiind nedrepți EL ne părăsește și sub diferite influențe nefaste vieții, ne păruim. Între noi sub diferite modalități, unele foarte groaznice vieții normale în lume. Anihilîndu-ne unii pe alții. Toate din cauză că nu sîntem cum trebuie și aiuriți vedem doar urmările, cauzele nu. Ducîndu-ne singuri în eroare, depărtîndu-ne de Adevărul SĂU și al nostru.
  De asta nu vă înarmați și cîte ministere ale apărării ori de interne constituiți. Ci îndreptați-vă între oameni prin educație corectă și responsabilă și a părinților. Nu-L ignorați ci-L aflați corect, doar pe EL, nu închipuirile mincinoase, lăsați-le! Ca să vă fie bine și să vă cunoașteți viața cum trebuie, corectă între oameni mulțumiți. Și-n fața SA, aflînd ce ne trebuie ca să beneficiem de ceea ce ni-i scris SUS.
  Că încă acces nu avem și cunoașterea ni-i limitată și trunchiată, că nu merităm cum trebuie. Mai întîi să dăm, ca să primim. Și nu oricum ci cum trebuie vom afla la timp, doar să dorim, altfel putem încă rata viața.

2074.Și unii și alții, toți în pedeapsă fiind

   Nedrepți fiind nu ne dăm seama că EL ne părăsește. Și ne influiențează forțe ostile vieții pe Pămînt, să ne păruim de ne sar fulgii. Și la unii și la alții, toți în pedeapsă fiind. Și nici după mulți ani nu ne dăm încă seama, că-I greșim doar LUI și plătim cu toții. Mintea de pe urmă a românului, ne cam lipsește la toți. E nevoi de îndreptarea dorită SUS și atîta, între oameni și să-L știm bine deocamdată.
   Cu ochii noștri de melci și gîndirea limitată de prostie, nu-L simțim că-I în spatele. Tuturor nevoilor noastre, doar ne vom cuminți odată pentru totdeauna. Luîndu-L în serios, cum e normal și să fim cu bun-simț ca oameni. Toate atenționările de orice fel, văzînd necazurile altora și cele ce ne cuprind. Au doar scopul de a ne da seama că-I greșim și să ne revenim cum ne dorește.
   Să ne dovedim a fi oameni cu adevărat în societate, că și-n profesiunile noastre. Omul face totul, nu învățătura și experiența, ci bunul-simț și binele din noi. Altfel nimic nu are valoare și-i pierdere de timp, ducîndu-ne singuri de nas. Să ne învățăm a ne înfrîna și domoli pornirile, chiar și la vîrste mai înaintate, ca niște oameni adevărați.