EL ne părăsește și ne încalecă suferințele, să ne vie mintea la cap, că-I greșim. Și să ne îndreptăm între oameni, acătării să fim și de EL cu respect urmîndu-L. Nu că gata am suferit, am cunoscut suferința, am absolvit-o, am depășit-o și am scăpat. Sîntem salvați, ispășiți nici vorbă, e doar o atenționare ca ori care, la care EL ne tot supune.
Doar om ține cont de ea și nu-i nici prima, nici ultima dintr-un șir de altele. Ce poate nu le-am băgat în seamă, nedrepți și fără EL, nici nu-i greu să continuăm viața. Nepăsători necunoscători de EL și noi cum ar trebui să fim între noi și față de EL. Dar de EL se știe prin lume și-i de aflat de vrem îndreptarea s-o aflăm. Cum trebuie și la timpul oportun, simțit în timp, de dorim să conlucrăm cu Divinitatea.
