4137...Prin îndreptarea nesilită.

  Vorba unui cîntec, după rău vine bine, totdeauna la fel petrecîndu-se viața, o fi după nedrepți și cei fără Dumnezeu. Adevărul e că aflîndu-ne la strîmtorare ne mobilizăm, ne îndreptăm, ne îmbunătățim felul de a fi, potolindu-ne. Măcar o țîră și contează mult acolo SUS, slăbindu-ne chingile strunirii o vreme, de fapt astea-s condițiile viețuirii.
  De cînd pornim prin viață, la început cu mai multe cicluri de libertate, bucurii și împliniri, învățîndu-ne. Cu un fel de a fi răsplătiți, întîmpinați de existența cotidiană, mai acătării, cu vremea neîncadrîndu-ne corect în baremul dat. Ni se tot scurtează hățurile și părăsirile-s mai curente, la fel și plățile, de ajungem să regretăm.
  Că nu-s vremurile ce trecură, dar e bine să ne îngrijim la bine să punem deoparte liniște, cum? prin îndreptarea nesilită.