3350.Prezentul păzindu-l să ne fie cum trebuie

  Că-n lume se acreditează ideea falsă că între curaj și dorința de cunoaștere e un hău. Se îmbină destul de acătării de-i omul potrivit la locul și timpul necesar, asta și se poate. Noi doar aflăm în timp și ne conformăm, dumerindu-ne deplin. Dîndu-ne la cale în timp de experimentare pe propria piele și alții așijderea află atunci. Chiar și fericirea cum și-o închipuie și ceea ce e pentru ei, poate ceilalți nu știu așa.
  Fiecare după cum îi e dat să o afle, bucurîndu-se de ea, cum și cît, avînd-o la îndemînă. Deci să ne îndeletnicim cu ceva acătării, mult dorit, făcînd ceea ce ne place. În deplină concordanță cu împrejurările date și consimțite în timp și spațiu. În concordanță cu sensul vieții între oameni și-n natură pe tema binelui mereu. Și de EL neuitînd defel, sigur și EL ni-i în preajmă și ne aflăm calea de urmat.
  Că-i realitatea ce ne-o aflăm din mersul vieții, prezentul păzindul să ne fie cum trebuie. De viitor doar EL știind și trecutul de învățătură de minte să nu mai greșim.

3135.S-o terminat pînă aici o fi, cînd va da EL de știre, nu-i departe, așteptăm, voi nu?!

  Forma perfectă, intangibilă, de necontestat , ci mereu de urmat, asta e ideea. Să ne ocupăm de conținutul vieții, componentele supuse dialectic formei date. Nu-i de discutat, cum azi se tot caută nelegiuirea, ce nu-i, să se știe eradicată. Și dreptatea afișată și urmată, ori desființarea în orice context nedrept și de ne știut demn.
  Nu încap discuții și scuze în lumea oamenilor adevărați, ci doar lichelele se caină. De Adevărul SĂU și dreptatea inflexibilă, drastică și unică, clară și fermă. Nu-i loc de întors, de vrem să ne fie bine, clasici am ajuns în ceea ce trebuie să fim. Înțelepți și realiști, recunoașterea fățișă a tuturor inferiorităților omenești posibile.
  Dar de ne conlucrat cu ne isprăvirile continuu din lume, ci curmate, rupt orice legătură. S-o terminat pînă aici o fi, cînd va da EL de știre, nu-i departe, așteptăm, voi nu?!

2525.Dar nu-ți mai aparține, e a lumii, în trăire liberă

  Tot așa și o realizare ce ai întocmit-o să dăinuie, va exista independentă de tine cît va fi posibil. Ducîndu-ți ideea de bine, frumos și util, dar nu-ți mai aparține e a lumii. Trăindu-și viața independentă, de sine stătătoare, cît va putea. De regulă mereu e cît va dori EL să fie și noi pe de altă parte să fim. Cu noi mai e ceva, ne putem despărți între noi o vreme, dar undeva dăinuie acea legătură bună, care de-i înfiripată de părțile interesate, din nou există.
  Cu EL e altceva, ne depășește, nu știm mai nimica, dar ne tot dăm cu părerea. Și chiar atentăm, cît ne bagă EL în seamă, la sfințenia oamenilor care ne-o arogăm noi nedrepții SĂI și ai noștri. Sfințindu-i pe unii și pe alții, cu ce drept?! Și cu ce consecințe în CER, ioc, nu știm? Între noi oamenii cuprinși în cîte religii ce nu-L interesează. Se petrec multe și mărunte.
 Dar contează cu adevărat doar ceea ce EL înfăptuiește, restu-s baliverne, ce ni le facem noi cadou. Cîte închipuiri deșarte ca și această viață, de nu-L știm și nu-L respectăm.

1925.Cu EL conlucrînd la realizarea lor

   Adineauri mi-o întărit ideea, că vă va susține și mai explicit, veți simți, dar incognito. Pe cei ce vor fi cu EL în gînd, vorbe și fapte, conlucrînd la realizarea lor. Fără nevoi de nici un fel, dar să se ție tare în relațiile cu EL, doar cu EL. Și-n timp să caute să se îndrepte în familie și între oameni în general. Să nu bată taraba încă o vreme despre EL și ei, că încă nu vor fi pricepuți și nici tolerați de nedrepți.
   Așa că o vreme pe cont propriu să vă aflați doar voi cu EL în sinea voastră. Vă va susține și cu rezultate palpabile, nu ouă pătrate, ori alte bazaconii exagerate. Deci să nu cerem prostii și-n bășcălie, că se pot realiza și neverosimile. Cerințe adresate LUI, și vi-s în cîrcă de dus, aveți responsabilitatea a tot, ce-I cereți.
   Nu, că am făcut doar o glumă și uite ce-o ieșit! Să ne ferim de prostiile noastre, a le face. Și de le-am făcut să ni le asumăm și duce pînă vom rezolva dandanaua.
   Ori altă problemă ce ni-am creiat-o în necunoștință de cauză. Să nu dăm vina pe EL, că ne-o asculta, că-i un fel, pe viitor de responsabilizare, de sîntem naivi, necopți, etc. Ne putem arde definitiv de sîntem proști! Ori de se întîmplă, imediat să reacționăm trezindu-ne și cu scuzele de rigoare. Dușul rece chiar să ne mobilizeze pentru a nu-I mai greși. E îndurător și iertător dar cu luarea-aminte din partea noastră.