1350.SUS se ştie Exact

   Să ne abţinem a trăncăni verzi şi uscate, cel ce nu are de spus nimic, nu se poate abţine să tacă şi cînd spui prea multe nu se pricepe nimica. Civilizată societatea e doar că se limitează, se înfrînează de la nedreptăţi, dar fiind fără EL, nu e bună. Oricînd poate fi părăsită şi-o încalcă nevoile.
   Claritatea şi adevărul, claritatea ne ajută să ştim unde-i adevărul şi să înlăturăm minciuna veche ce ne-o înstrăinat de EL. Şi plătim şi acuma în faţa SA, nedrepţi sîntem şi minţiţi.
   Sîntem interesanţi prin minte şi spiritul ce ne ţine mai deosebiţi. Plictisitoare-i imorala şi nu-i un secret o simţim pe pielea noastră cînd nu ştim de bun-simţ. Conştiinţa şi morala ne ţin în lume mai corespunzători, şi de-L ştim şi pe EL sîntem pe calea cea bună şi feriţi de necazuri.
   Politicianul e o epavă de nu-i moral şi se expune aşa opiniei publice în general, că la noi e o caricatură. Se zice că-i de respectat puterea energică şi dreaptă. Să nu greşim încercînd să-i împăcăm pe toţi, şi buni şi răi, că-i caznă degeaba şi doar superficialitatea-i ţine la un loc căldicel dar imorali şi-s demni de huiduit. Nu fac la un loc nici cît o ceapă degerată.
   Să ne căznim a fi liberi şi libertatea s-o păstrăm cu ardoare, fără ea-i degeaba totul. Liberi şi să-L ştim, altfel e şi mai degeaba totul. Astfel gingaş lucru e viaţa şi uşor de înfrînt de nu-L ştim în primul rînd şi moralizaţi să ne vedem de ale noastre cum putem înspre bine mereu. Onoarea să fie la îndemîna orişicui. Să fim vii fără trecutul în ajutor, c-ar fi indecent azi şi aşa se şi creditează totul numai pe prezent. Tot degeaba, canaliile nu-şi doresc de lucru.
   Cînd sîntem rateuri sociale, ne căutăm oarecum îndeletniciri şi imorale doar să parvenim în nedreptate, e doar posibil, dar decît de loc e ceva, de nasul lor oribil. Nu-i suportabil să mergi aflînd totul în viaţa nedreaptă a unora compromişi cu nedreptatea hîdă, oribil.
   Rău e să fii sărac, părăsire de SUS în cine ştie ce împrejurări, poate strămoşi nedrepţi odinioară bogaţi, L-au nemulţumit şi-i compensaţia după EL, noi, doar constatăm şi presupunem, doar SUS se ştie Exact.

Inconştientul

   De vreme ce este inconştientul şi te apasă, trebuie să-l subjugi luminîndu-l şi să te purifici cunoscînd (Sigmund Freud).
   Inconştientul la fel ca şi animalitatea înăscută, umană, se poate înlătura prin educaţie în timp, cu voinţă, inteligenţă şi în ultimă instanţă prin moralizarea fiinţei tale.
   Dar există un dar foarte mare şi periculos, se poate reinstale imoralitatea, inconştientul şi animalitatea precumpănitoare în fiinţa ta neatentă, intrînd într-un mediu foarte ostil, fiind nepregătit suficient de bine, adică încredinţat adînc, şi trebuie să o iei de la început din nou, deci atenţie, vigilenţă, şi conştiinţă înaltă de se poate.
   Trebuie să fii atent la orice provocare, întîmplare deochiată, ori fireasă neaşteptată nouă nemaiîntîlnită.
   Şi de se mai întîmplă inconştientul, ca la mine, să te mai încerce uneori, şoptindu-ţi cîte prostii, rele ori necuviinţe, să te faci că nu-l auzi, eşti surd la pornirile lui deochiate .
   Ar fi corect să-ţi ceri iertare în asemenea cazuri de inconsecvenţă spirituală intimă, să-ţi ceri iertare LUI, că ai avut o asemenea pornire, căreia nu ia-i dat curs, te-ai înfrînat conşient, dar procedind aşa cred că-i mai bine.
   Acel gînd rău să-l stăpîneşti,şi să-l fugăreşti din minte, uitîndu-l cît mai repede, gîndintu-te la alceva mai constructiv, mai adevărat, pur, curat, la comuniunea cu EL cumva.
   De nu-ţi stăpîneşti conştient gînditele involuntar greşeli, şi le şi repeţi, fără să-ţi ceri instantaneu iertare, şi să te căieşti cumplit, sincer, ajungi din greşeaşă în greşeală o epavă, nu un om adevărat.