EL, mi-a dat credinta, si-L urmez si ei ma socotesc, ratacit

   Am avut curajul sa merg sa vorbesc cu fete bisericesti faimoase, din cadrul crestinatatii noastre ortodoxe. Si cred ca EL nu-I prea de acord cumva, asa cred pentru ca in zilele de intilnire a dat ceata aproape tot drumul deci cumva ma duceam intr-o ceata a credintei, o neclaritate, o falsa abordare a LUI.
   Si cred ca asa a fost, pentru ca am intilnit zimbete inagaduitoare in cel mai bun caz, de nu inpotrivire prin dogmatismul ortodox pur, mirare, cum de se poate asa ceva, explicabil numai nu prin minunea ce mi-a facut-o EL, pentru incredintare, ci datorita originii mele, fara alte explicatii logice, pentru ca nu are nici o logica fireasca.
   Nu am gasit nici un dram de intelegere ficeasca, ci ca eu sint un oarecare ratacit cumva.

Pina cind?

   Unii cred ca de-s inca tolerati de EL, in toate privintele, nu au nevoie nici sa-L sti macar, avind si sanatate la discretie, fara sa dea nimic in schimb, inca.  EL mi-a dat credinta, si mult mai tirziu am observat, ca-mi rasplateste si cu sanatate familia de cite ori ii cer, fiind nevoie. EL da ploaie pentru nevoile pamintului, si oamenilor si peste nedrepti si drepti, inca nu a venit acea divizare ferma, clara, finala, mai e timp de indreptare, si trezire.
    Muie-ti is posmagii, de nu, mina carul inainte la streang cu hoitul neputincios!
    Pentru unii trezirea va fi cind funia-i va fi la git, la unii cind se stringe jmicul, la unii cind deabia mai da din picere, si atunci poate fi cam tirziu, nu?