4439..De ne explicat.

  Da recunosc îs neserios în raport de EL și poate și voi nu știți ce să mai ziceți, de felul cum dau dovadă, ștergînd și iar revenind. În postări noi, pe cele anulate, adio nu le mai vedem, bune ori nu asta e și pace, aș vrea să zic despre EL că-L înțeleg. Dar nu pot E destul de straniu, șochează prin nepotrivirea cu-n fel uman al nostru, chiar de sîntem și noi separat fiecare în felul său.
   Destul de ne înțeles, dar totuși ne mai pricepem la cîte ceva, dar în cazul SĂU ioc, E de ne înțeles, bizar, ciudat și-ți dă de înțeles că-I contra ta. A bunei convețuiri, aiureli pămîntene, dar EL nu-I pămîntean, ci O nepricepere a noastră colosală, nu coabitează cu noi. Ci-I O Superioritate de ne atins și de asta-I ceva Acolo, ce-L vrem a ști și nu se dă cunoașterii cu una cu două, ci-L ghicim unii mai mult.
  Aproximarea ne face rău și nouă și unei relații mai acătării cu CER-ul, de asta parcă fug după cai verzi pe pereți și nu ajung deocamdată mai la nimica palpabil, ci-s doar vise răs-știute dar de ne explicat pe de-a-ntregul.

3678...Dezmeticirea începe prea pe neașteptate și n-o credem binevenită niciodată

  Să crezi în orice te edifică oarecum cît poți fi pe Pămînt, între ceilalți oameni. Treci  a fi un tont, un neserios în cel mai bun caz, te privesc de sus, e doar o inversare. De înălțimi greșit privite, de prea jos cu fundu-n sus cum e lumea, sigur se cred ei deasupra. Dar Cel ce știe și alege e doar EL, noi doar constatăm de avem ce, în viața ne irosită.
  Că oricînd sîntem cernuți și categorisiți cum trebuie, necorespunzătorii, cît de șmecheri ar fi. Nu contează acolo SUS defel, se tem de fraiereală, se auto duc de nas nerușinații. Părăsiți plătesc întruna, știind, simt că-și irosesc zilele prea tîrziu de fapt cînd  a lor amiază-i apusă. Dezmeticirea începe prea pe neașteptate și n-o credem binevenită niciodată.
  De fapt șmecherul e de el însuși fraierit, ne crezînd în nimic, în afara sa, e un nimeni singur.

2540.Familia cu carențe educative, nedreptă, fără EL

  O viață boemă, fără nimic sfînt în tine, nedrept și înstrăinat de o existență foilositoare. Un dandi, veșnic hoinar și fără griji cotidiene ci neserios și delăsător. Degeaba prin lume fiind nu se prinde de el viața ca nuca de perete. E un rateu din start, cine știe, familia cu carențe educative, nedreaptă, străină de EL și moralitate.
  Și totuși sînt oameni care se complac unei vieți în permanentă mișcare dintr-un loc în altul. Că așa-i nația, șătrarii și îs unii dintre ei și serioși, erau, că-s pe cale de dispariție cu ale lor meserii ne mai întrebate. Iar dintre ăștialalți conaționali foarte puțini în trecut erau așa, dar mai recent au cam început și datorită crizei. Să apară tot mai mulți dezrădăcinați de-a binelea, cam la modă fără familie.
  Ori doar de probă o vreme și gata, cupluri pe bandă rulantă dezmembrate. Și ce-i mai odios, copii, sudura suplimentară și obligatorie a familiilor, azvîrliți. În derută mare, fără nici un Dumnezeu, că EL se împotrivește desființării familiilor. Dar nu de homosexuali și alte denaturări ordinare, cărora EL nu le dă nici-o atenție. Îs contra Sa și a ceea ce-o gîndit EL la facerea lumii, erori de educație, încercări care nu-s trecute de oamenii lumii.