1485.Îndreptare doar la spartul tîrgului,

   Exerciţii spirituale li se zic unor abureli de care omul obişnuit nedrept nu-şi dă seama. Fiind sub influienţe ostile existenţei vieţii date nouă de EL, acceptînd şi dorind nedreptatea lor asupră-i. Dar potrivindu-se în nedreptate ce I-o arătăm LUI, ignorîndu-L cu bună ştiinţă, nişte nemernici, de care de nu ne dezmeticim. EL se va lepăda, în braţele nevoilor de tot felul, potrivnice existenţei corespunzătoare date de EL nouă, cîndva.
    Îndreptîndu-ne înşine ne dăm seama de cum trebuie procedat, astfel ajungînd să nu-I mai greşim, corectaţi. Fiecare simte cum e, fiind cum trebuie, e o altă viaţă simţită doar înspre bine şi relele şi urîtele nu le mai înfăptuieşti. Şi-L ştii măcar corect, respectîndu-L şi de te încumeţi cu credinţă doar în EL, urmîndu-L. E dificil că lumea-i nedreaptă rău de tot, dusă cu sorcova, în derută totală în privinţa SA. Sorcovind altele ne corespunzătoare nouă, greşindu-I cu consecinţele cunoscute, dar nu se lasă încă-s nedrepţi LUI.
    Numai fiind îndreptat, poţi şi altora dezvălui din trăirile tale, de vor. Nu-i obliga pe nimeni niciodată nici chiar la bine. De nu vor să-L accepte, încetează imediat demersul tău, nedrept părîndu-le lor.
   Dacă-L cauţi doar pe EL, celelalte lumeşti le ratezi şi rău să nu-ţi pară, că-s aiureli nedrepte în lume, nu a bune. Caută-ţi prietenia doar a LUI şi acelora care EL ţi-o înlesneşte, asta în timp poţi afla şi fii cuminte în banca ta. Mai ai multe de învăţat în clasa SA, de acuma şi a ta înspre o aflare străină lumii din care nu întîmplător faci mai oarecum parte.
    Oamenii şi oamenii îs cum sînt şi tu nu de mult ca ei erai printre ei, acuma-s tot mai departe de ceea ce vrei tu şi EL să fii. Nu-i mai şti, află-L doar pe EL. Nu că-i vei uita ci străin de nedreptatea lor fii, tot mai accentuat.
     Ei îs profitori nedrepţi între ei, fraierîndu-se doar între ei, în nedreptatea rea şi urîtă LUI. Îşi cer şi neobrăzata îndreptare doar la spartul tîrgului s-o afle, aiureli de nedrepţi ordinari. Cînd corect e să fii toată viaţa ancorat de poţi în îndreptare demnă, cu bun-simţ înspre bine şi util şi la alţii. Ori de nu de cînd îţi dai seama de necesitatea aceasta, tu singur cu EL, fără demersul nedrept al altora.