1937.Că nu-i ușoară și-i de muncă, vom afla repede

   Sîntem porniți cu toții într-o vreme din viață, ori unii mai mult timp. Să ne înnoim, să ne schimbăm în bine și util nu numai pentru noi. Și de avem și impuls Divin cu atît mai abitir e de urmat transformarea, ce-o preconizăm. Că nu-i ușoară și-i de muncă, vom constata repede și de nu-ți pasă și te implici. E de bun augur, îs semne că-i posibil să și reușești.
   E o doză de nebunie, curaj nemărginit, încăpăținare bună cu speranțe de mai bine. Puțini sînt capabili de așa ceva, mulți nici nu concep așa pornire, ci-s limitați. Și înstrăinați într-o lume a binelui și frumosului util nouă și altora ca noi. Plini de egoism și cu porniri necontrolate, greu de educat, parcă-s coborîți din copac.

   Și așa îs, că și ei se consideră că se trag din maimuțe, iar ăștealalți îs de-ai LUI. Complet altă mîncare de pește, în amestec două omeniri distincte în amestec de mii de ani. Și tot nu-s bine definite încă, fiecare cu un fel de a fi și alte năzuințe. Ceilalți cu o doză de nedreptate sădită în ei și greu de smuls din nefirescul lor.

1881.Corectînd viața care ne încearcă, să nu ne lăsăm

   Fiind moral și deci cu bun-simț ești de ne învins de nedreptatea oamenilor. Ca o fortăreață umană de ne cucerit, doar demn, calm și cu nădejde în mai bine și util. Să fim, astfel corectînd viața, care poate ne încearcă, să nu ne lăsăm cuprinși. De necazuri și totuși de le aflăm cu EL, și în nădejdea LUI, să ne lăsăm. Și vom fi cum trebuie și la rîndu-l nostru să nu-L dezamăgim, comportîndu-ne corect.
   Cine știe cum aflăm vreo faptă umană ce ne deranjează viața, să nu căutăm răzbunarea. Că-i calea doar a SA, noi să ne facem că nu vedem și de totuși nu răbdăm. Să-I cerem LUI sprijin, că-l vom avea și îndepărtată nevoia va fi, ne va ocoli pur și simplu. Doar cu răbdare și încredere în EL deplină. Orice ar fi să ne oprim de la fapte reprobabile și să-I dăm LUI în tihnă să-și facă simțită prezența. Ce ne va fi de folos, spre mirare, dar să nu ne arătăm, poate nu-i vremea?
   Ni-i dată uneori să o aflăm și fericirea, chiar și pentru scurte perioade, aproape de ne imaginat. Dar o simțim, o trăim, așa ca un balsam prea scump nouă, în suflet și ne împlinim oarecum. Și eu am avut o astfel de trăire cu EL și pentru EL, ca o mulțumire închinată LUI. Pentru un ajutor dat la o nevoie ce o simțeam că vrea să mă încalece, dar n-o fost să fie, m-o ajutat.
   Simțeam că o voi încurca cît de curînd, eram cu o mașină cam defectuoasă. În traseu anevoios noaptea în cîmp deschis și mă grăbeam cu treburi, alte vremi.